Resurse didactice
Vorbe de înţelepciune
Publicat de Venera I.„Să înceapă osteneala aceasta […] să sparie gândul. A lăsa […] nescris, […] ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoţ lumii la vedere [...]” (Miron Costin)
• „Ştiţi de ce se înseninează cerul atât de frumos după o grea şi fertilă ploaie? Ca să se arate că e o mai mare bucurie de a da decât de a primi.” (Lucian Blaga)
• „Cine crede în zbor e stăpân peste zare.” (Lucian Blaga)
• „Fericirea nu este o destinaţie, ci un mod de a călători.” (Burton Hills)
• „A nu trăi în zadar înseamnă a şti să dai vieţii pământești aspectul unei captivități cerești.” (Lucian Blaga)
•„Un om împreună cu Dumnezeu formează întotdeauna majoritate.” (John Knox)
• „Oamenii Îl văd pe Dumnezeu zi de zi, numai că ei nu-L recunosc.” (Pearl Bailey)
• „Bunătatea se regăseşte peste tot în viaţa de zi cu zi, semn că Dumnezeu e şi-n cele mai mărunte lucruri: în hrana de pe masă, în poveştile de seară, în iubire, în belşugul holdelor şi sporul cirezilor, în sport, muzică şi cărţi, în creşterea copiilor - peste tot unde curge plăcerea şi graţia străluceşte. Şi chiar în momentele noastre cele mai rele, de vanitate şi de lăcomie, dacă privim în jur putem vedea, în apropiere, lumina bunătăţii oamenilor obişnuiţi.” (Garrison Keillor)
• „Banul săracului e cald. Fiindcă săracul îl ține tot timpul în mână.” (Lucian Blaga)
• „Zâmbetul este lumina de la fereastra chipului tău, care îi anunţă pe ceilalţi că eşti acasă.” (Denis Waitley)
• „Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara.” (Pablo Neruda)
• „Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor. Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea să-l ridice.” (Eclesiastul 4; 9-10)
• „Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi ca să ajute un copil.” (Pitagora)
• „Îndreaptă-ţi mereu privirea către acele lucruri care nu sunt făcute de om... un munte sau o stea, curgerea unui fluviu. Şi atunci te va surprinde înţelepciunea, răbdarea, şi înainte de toate, senzaţia de siguranţă că nu eşti singur pe lume.”
• „Să trăieşti în modestie; să cauţi eleganţa şi nu luxul, rafinamentul şi nu strălucirea; să fii important, dar să nu cauţi recunoaşterea şi să ai de toate, fără să fii bogat; să studiezi mult, să gândeşti în tăcere, să vorbeşti încet şi să fii sincer; să asculţi păsările şi stelele, pe copii şi pe înţelepţi; şi să ai mereu inima deschisă; să treci peste toate şi să fii curajos.” (William Ellery Channing)
• „Visul pe care îl visezi singur rămâne un vis, visul pe care îl visezi cu alţii devine realitate.” (scripturile antice tibetane)
• „Fiinţa umană seamănă cu nisipul. Trebuie luat din grămadă un fir [...]: doar atunci se poate sfărâma. Furtunile îl pot doar împrăştia, dar se depune în altă parte, iar călcatul în picioare nu produce în masa lui decât găuri care practic nu-l ating.” (Marin Preda - „Cel mai iubit dintre pământeni”)
• „Pretutindeni, în ziua de azi, mintea sceptică a omului a început să nu-şi mai dea seama că adevărata chezăşie a vieţii nu poate fi dobândită numai prin străduinţele lui, oricât s-ar osteni de unul singur, că pentru asta trebuie ca toţi oamenii să se străduiască împreună, cu puteri unite.” (F. M. Dostoievski - „Fraţii Karamazov”)
• „De vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine.” (Nicolae Iorga)
• „Înseamnă să nu fii bun la nimic dacă eşti bun doar pentru tine...”
• „Nu putem face lucruri mari - numai lucruri mărunte cu o dragoste mare.” (Maica Tereza)
• „Dacă vrei să găseşti o floare de colţ nu o iei pe potecă, ci printre bolovani, mărăcini şi pietre ascuțite... dar dacă o vei găsi, nu te vei mai uita la zgârieturile şi vânătăile tale, ci la ea.” (Ştefan Pârvan)
• „Vrei să faci un om să fie mai bun? Începe prin a-l iubi..”
• „Sunt clipe de nedefinit, acelea în care două suflete îşi vorbesc într-o limbă ce nu poate fi înţeleasă decât de ele, când tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viaţa acestei lumi.” (Victor Hugo)
• „Caută şi păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieţii tale.” (Marcel Proust)
• „Cum mi-aş dori să devin? Ferm, simplu, liniştit, cald.” (Dag Hammarskold)
• „Ieşi din casă la răsăritul soarelui: dansează pe o pajişte - ori aşează-te lângă un pârâu şi mulţumeşte-te doar să exişti. Curgerea apei îţi va lua toate grijile şi le va duce departe, în mare.” (J. Donald Walters)
• „Pretutindeni unde aruncăm privirea, fie în interiorul munţilor care sunt plini de imagini ale lumilor de mai înainte sau în minunata lume a plantelor, care acoperă ca un covor pestriţ văile şi munţii noştri, fie pe cer cu stelele lui sclipitoare, fie în propriul nostru suflet, pretutindeni întâlnim mâna conducătoare a unui Atotputernic, Care este Dumnezeu.” (Osw Heer)
• „Noi toţi cădem. Mâna de-acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând...
Dar este Unul care ţine-n Mână
căderea asta, nesfârşit de blând...” (Rainer Maria Rilke - „Toamnă”)
• „Viaţa trebuie luată aşa cum vine. Să ştii numai să compensezi neplăcerile şi greul ei cu tot ceea ce este bun şi frumos.” (E. Knight)
• „Nu uita să te bucuri şi de lucruri mărunte. O floare, un cântec, un fluture ce ţi se aşează pe mână.” (Ellen Levine)
• „Cel ce zâmbeşte e mai puternic decât cel ce răcneşte.” (proverb japonez)
• „De obicei, marile idei sunt simple.”
• „Prietenia nu subordonează, ci egalează. Ea înseamnă ridicarea unuia prin celălalt la Dumnezeu.” (Sfântul Grigorie de Nazianz)
• „În omeneasca viaţă dată,/ De-acum şi până-n veşnicie,/ Să nu fii singur niciodată,/ Prietenii tot buni să-ţi fie.” (Petre Gigea Gorun)
• „Nu cunoaştem pe nimeni, decât prin prietenie.” (Fericitul Augustin)
• „Să ne străduim mai presus de toate să fim buni la suflet, apoi cinstiţi, şi, în sfârşit, să nu lăsăm niciodată să se aştearnă uitarea între noi.” (F. M. Dostoievski – „Fraţii Karamazov”)
• „Fii dar cu luare-aminte, fii blajin şi fă cât poţi mai bine ce trebuie să faci. Într-asta stă viaţa.” (Hector Malot - „Singur pe lume”)
• „Miracolul omului nu constă în a zbura, nici în a călca pe ape, ci în a umbla pe pământ.” (proverb chinezesc)
• „Numai cu inima poţi vedea, esenţialul este invizibil pentru ochi.” (Antoine de Saint-Exupery)
• „Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine.” (Nicolae Steinhardt - „Jurnalul fericirii”)
• „În locul în care vi se întâlneşte propriul talent cu nevoile lumii, acolo se află vocaţia voastră.” (Aristotel)
• „Un om inteligent se deosebeşte după răspunsurile pe care le dă. Un om înţelept se deosebeşte după întrebările pe care le formulează.” (Naguib Mahfouz)
• „Nevoia nu a obţinut niciodată o negociere bună.” (Benjamin Franklin)
• „Corabia vieţii să-ţi fie uşoară; ia-ţi doar strictul necesar - căldura căminului, plăcerile simple, un prieten sau doi care să-şi merite numele, cineva pe care să-l iubeşti şi care să te iubească, o pisică, un câine şi ceva de îmbrăcat...” (Jerome K. Jerome)
• „Nimic nu-i va mulţumi pe cei ce nu ştiu a se mulţumi cu puţin.” (proverb grecesc)
• „A fi mulţumit cu cât ai deja este cea mai mare şi mai sigură dintre bogăţii.” (Marcus Tullius Cicero)
• „Nu poţi avea TOT-ul. N-ai avea unde să-l pui.” (Ann Landers)
• „Indiferent de ceea ce îţi rezervă viitorul, este sigur că va trebui să înveţi în fiecare zi din viaţa ta.”
• „În renunţări sunt, uneori, eroisme mai mari decât în victoriile violente.” (Victor Eftimiu)
• „Majoritatea oamenilor irosesc mai mult timp şi mai multă energie încercând să evite o problemă decât dacă ar încerca să o rezolve.” (Henry Ford)
• „Lucrul în echipă este mijlocul prin care oamenii obişnuiţi obţin rezultate neobişnuite.”
• „Ceea ce credem, ceea ce ştim sau ceea ce gândim contează mai puţin. Ce contează cu adevărat este ceea ce facem.” (John Ruskin)
• „Există oameni atât de drăguţi, de senini şi de agreabili încât prezenţa lor are o influenţă bună asupra noastră. Dacă ei înşişi îşi fac apariţia într-o încăpere, avem impresia că lumina devine mai puternică în jurul lor.” (Henry Ward Beecher)
• „Raiul pe Pământ nu este acel loc pe care trebuie să-l găsim, ci alegerea pe care înţelegem fiecare să o facem cu viaţa noastră.”
• „Bântuind prin lume în căutarea frumuseţii, ori o purtăm în noi, ori n-o vom găsi niciodată.” (Ralph Waldo Emerson)
• „Dacă vrei să îţi faci planuri pentru un an, cultivă orez; dacă faci planuri pentru 10 ani, atunci plantează copaci; dacă însă îţi faci planuri pentru o viaţă, educă oameni.” (proverb chinezesc)
• „Viaţa aşteaptă doar ca noi să ne deschidem sufletul în faţa minunilor şi să ne simţim demni de toate lucrurile bune puse deoparte nouă.” (Louise L. Hay)
• „Să ne facem timp pentru a visa, timp ca să ne aducem aminte. Şi pentru a atinge infinitul. Să ne facem timp pentru a FI.” (Gladys Taber)
• „Dacă fiecare ar acţiona fără gândul recompensei, Pământul ar fi un rai.” (Mircea Eliade)
• „Cuvântul care aduce pace este mai preţios decât o mie de alte cuvinte.” (Dhammapada)
• „Cu două degete muiate în apă poţi să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poţi stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face. Căci noapte nici nu poate fi. Nici noaptea pământului, noaptea cea mare, nu e noapte, ci doar o umbră într-un univers de lumină.” (Lucian Blaga)
• „Să trăim măcar o zi în ritmul naturii, să nu ne mai temem de fiecare coajă de nucă ori aripă de ţânţar de pe drum. Haidem să ne trezim devreme, să alergăm ori să ne oprim, cu blândeţe, firesc... Hai să nu ne mai lăsăm copleşiţi de vâltoarea zilelor, de morişca vieţii... şi dacă maşinăriile vor suna să le lăsăm să sune până vor răguşi. Şi de clopotul va suna, de ce ne-am grăbi?” (Henry David Thoreau)
• „Natura creează pentru noi în fiece zi tablouri de o infinită frumuseţe, trebuie doar să avem ochi să le vedem...” (John Ruskin)
• „Cunoaştere era în toate lucrurile. Lumea era ca o imensă bibliotecă, iar cărţile ei erau pietrele, frunzele, iarba, pâraiele... Învăţam ceea ce numai copiii naturii învaţă vreodată... şi anume să simţim frumuseţea.” (Luther Standing Bear)
• „O Minte liniştită supune universul întreg.” (Chuang Tzu)
• „Timpul este scara întinsă de eternitatea lui Dumnezeu, pusă la dispoziţia mea după măsura mea, printr-o lucrare a lui Dumnezeu la nivelul meu.” (Per. Dumitru Stăniloae)
• „Partea de timp împrumutată lui Dumnezeu nu se pierde, ci se dă înapoi cu mare adaos. Dumnezeu va înlătura toate întâmplările aducătoare de greutăţi; va da trupului putere, sufletului sârguinţă, afacerilor înlesnire şi reuşită în toată viaţa celor care aleg pe cele duhovniceşti.” (Sf. Vasile cel Mare)
• „Adună-te cu omul înţelept;/ El seamănă cu apa curgătoare:/ Prin stâncă îşi croieşte drumul drept/ Şi-n calea lui pustiul dă în floare.” (Petre Gigea Gorun- „Netoţi şi înţelepţi”)
• „Prietenia este, în primul rând, un exerciţiu de admiraţie; atunci când îl poţi face, te umpli de bucurie cum se umple cerul de mireasma primăverii, într-atât încât se oglindesc salcâmii în lumina stelelor.” (Per. Constantin Necula)
• „Dragostea arde relele. Fericit e cine o are!” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii.” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Biruiţi răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu.” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Iubeşte şi vei proceda cu dreptate în orice prilej. Acest principiu duhovnicesc te va învăţa cum să procedezi în toate împrejurările. […] Iubirea toate le întoarce în mijloace pentru mântuirea şi fericirea noastră.” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Tânărul dornic de afirmare:
- Ce aş putea face pentru pacea lumii?
Înţeleptul:
- Nu trânti uşa atât de tare.”
• „Credinţa face ca toate să fie posibile, speranţa face ca toate să se întâmple, iar iubirea le face pe toate frumoase.”
• „Ridică-ţi mâna şi ciocăneşte uşor în cerul nopţii. Apoi ascultă.” (David Bell - „Zen-isme - umor şi iluminare”)
• „A nu acţiona înseamnă a acţiona.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Iubirea trecută: doar amintiri.
Iubirea viitoare: doar fantezii.
Iubirea adevărată: doar acum.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Dacă îţi doreşti reîntoarcerea aceluiaşi vis, nu mai laşi loc pentru un alt vis.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Ai grijă de ACUM, de fiecare clipă, iar restul timpului va avea singur grijă de sine.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Râul cântă o şoaptă de iubire,
scrisă de ploaie,
purtată de munte,
tânjind după mare.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Îţi voi indica unde se află luna, dar pentru a o vedea, trebuie să nu te mai uiţi la degetul meu.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Acest moment include toată durata vieţii tale.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Poţi compara orice lucru, dar numai cu sine însuşi.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „O broască ce trăieşte pe fundul unui puţ poate crede cu toată sinceritatea că a văzut întreaga lume.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Spaţiul gol din interiorul vasului este acela care îi dă utilitate acestuia.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Puţine lucruri sunt la fel de simple ca pacea.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Muzica exprimă ceea ce nu se poate spune în cuvinte şi despre care nu se poate tăcea.” (Victor Hugo)
• „Cum să-ţi explic ce este muzica, dacă nu-ţi este de-ajuns că o auzi, dacă nu eşti pregătit să te laşi copleşit de ea?” (Antoine de Saint-Exupery)
• „Farmecul muzicii îmblânzeşte şi fiara sălbatică.” (William Congreve)
• „În iubire, nimeni nu-i mic. Un fir de iarbă devine punct de sprijin al cerului.” (Victor Hugo)
• „Dacă studiezi cu dragoste orice făptură, vei găsi multă frumuseţe în ea; ai să descoperi câte lucruri minunate sunt necesare pentru a face chiar şi cea mai obişnuită dintre fiinţe.”
• „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului şi iubirii a învins mereu. Au existat tirani şi criminali şi, pentru un timp, păreau de neînvins, dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna.” (Mahatma Gandhi)
• „A învăţa că în viaţă, mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil.” (Mahatma Gandhi)
• „Ochi pentru ochi, şi lumea va deveni oarbă”. (Mahatma Gandhi)
• „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. ('Mahatma Gandhi)
• „Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu şi lăcomia lui.” (Mahatma Gandhi)
• „Nu vom fi niciodată îndeajuns de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul.” (Constantin Brâncuşi)
• „Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.” (Rabindranath Tagore)
• „Mai întâi iubeşte natura, abia mai târziu ajungi la om.” (Jules Renard)
• „Păşeşte înainte în lumina lucrurilor, lasă natura să-ţi fie profesor.” (William Wordsworth)
• „Nu mă satur niciodată să învăţ acest alfabet măreţ al naturii; în fiecare zi caut să descopăr o literă nouă.” (Victor Hugo)
• „Să lăsăm natura să-şi urmeze calea. Ea îşi cunoaşte drumul mai bine ca noi.” (Michel de Montaigne)
• „Natura nu produce nimic al cărui folos să nu se vadă vreodată.” (Comenius - „Didactica Magna”)
• „Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adâncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. – Nu este războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pământ?” (Alexandru Vlahuţă)
• „Omul poate stăpâni natura cât timp ţine seama de legile ei.” (Grigore Antipa)
• „Ascultă liniştea naturii. Ea este incapabilă de a minţi.” (Jean Rostand)
• „Inima omului, departe de natură, se împietreşte; lipsa de respect pentru vietăţi va conduce repede la lipsa de respect pentru oameni.” (din înţelepciunea indiană)
• „Iubiţi toată plăsmuirea Ziditorului acestei lumi, în întregimea ei, precum şi fiecare grăunte de nisip în parte. Cătaţi cu drag la fiece frunzuliţă, la fiece rază de soare. Iubiţi dobitoacele necuvântătoare, şi firul de iarbă, iubiţi orişice lucru însufleţit. Iubind, veţi înţelege taina divină ce se ascunde în toate şi, desluşind-o o dată pentru totdeauna, cu fiecare zi vi se va arăta tot mai lămurit. Numai aşa veţi putea îmbrăţişa întreaga lume cu o dragoste desăvârşită, atotcuprinzătoare.
Iubiţi dobitoacele: către ele şi-a îndreptat Dumnezeu mai întâi gândul şi le-a hărăzit o bucurie senină. Nu le-o stricaţi şi nu le chinuiţi, feriţi-vă să le răpiţi bucuria de a trăi, spre a nu sta împotriva celor lăsate de Dumnezeu.
Omule, nu te semeţi socotindu-te mai presus decât dobitocul necuvântător, căci el fără de prihană este, pe când tu, cu toată semeţia ta, pângăreşti pământul oriunde îţi calcă piciorul [...] Şi, din păcate, vai vouă, aşa se întâmplă aproape cu fiecare dintre noi!” (F. M. Dostoievski - „Fraţii Karamazov”)
• „Dragostea îi arată omului cum ar trebui el să fie. Când iubeşti, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie şi nici nu-ţi vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste.” (A. P. Cehov)
• „Conştiinţa datoriei fără dragoste ne face morocănoşi,
Răspunderea fără dragoste ne face brutali,
Dreptatea fără dragoste ne face duri,
Priceperea fără dragoste ne face ipocriţi,
Cunoaşterea fără dragoste ne face încăpăţânaţi,
Stăpânirea fără dragoste ne face avari,
Credinţa fără dragoste ne face fanatici,
O viaţă fără dragoste nu-şi află Sens.”
• „Educaţia produce cel mai valoros tezaur – personalitatea umană.” (G. Văideanu)
• „O bună educaţie este izvorul întregului bine din lume.” (I. Kant)
• „Când este voinţă, este şi cale de mers.” (G. B. Shaw)
• „Lucrul început este pe jumătate făcut; cutează, deci, să începi.” (Horaţiu)
• „Studiaţi nu ca să ştiţi mai mult decât alţii, ci mai bine ca ei.” (Seneca)
• „Nu poţi dori ceea ce nu cunoşti.” (Voltaire)
• „Puterea caracterului întrece pe cea a inteligenţei.” (Emerson)
• „Talentul se formează în singurătate, caracterul în societate.” (Goethe)
• „A pretinde oamenilor mereu eforturi sporite, fără a te ghida după o serie de principii ale conducerii, aceasta este o cale care nu duce la nimic bun.” (W. E. Deming)
• „Cu cât este mai grea încercarea, cu atât mai mare este gloria după ce o depăşeşti.” (Epicur)
• „Dascălul trebuie să se străduiască să-şi facă cu bucurie slujba sa de învăţător şi să-i ajute pe copii pentru a renaşte duhovniceşte, lucru pe care nu au posibilitatea să-1 facă toţi părinţii, chiar dacă au intenţie bună. De asemenea, să aibă grijă ca, pe lângă cunoştinţele pe care le învaţă, copiii să devină şi oameni buni. Altfel, la ce va folosi învăţătura de carte? Societatea are nevoie de oameni corecţi, care să-şi facă meseria cum trebuie, oricare ar fi ea. Învăţătorul nu trebuie să se limiteze numai la examinarea elevilor, ci să aibă în vedere şi calităţile lor, cum ar fi evlavia, bunătatea, mărimea de suflet. Notele puse de Dumnezeu nu se potrivesc întotdeauna cu cele puse de învăţători. Se poate ca nota patru a unui copil să fie zece la Dumnezeu, iar nota zece a altuia la Dumnezeu să fie patru.” (Cuv. Paisie Aghioritul - „Viaţa de familie”)
• „Munca este o binecuvântare. […] Mai demult se spunea: „Mai bine să rupi tălpile decât păturile”. La ce se refereau? Voiau să spună că este mai bine să rupi tălpile încălţămintei lucrând decât să stai în pat trândăvind. Munca este o binecuvântare, un dar al lui Dumnezeu. Ea dă vioiciune trupului şi prospeţime minţii. Dacă Dumnezeu nu ar fi dat munca, omul ar fi mucezit. Nici la bătrânețile lor oamenii harnici nu încetează să muncească, căci de vor înceta să lucreze câtă vreme mai sunt în putere vor cădea în melancolie. Nelucrarea este moarte pentru ei. […] De altfel, odihna trupească pe care o caută unii nu este o stare permanentă, ci uită numai pentru un scurt timp de stresul lor. Au mâncarea lor, prăjitura lor, baia şi odihna lor, dar de îndată ce se termină acestea, caută altă odihnă. Şi astfel sunt mereu mâhniţi, pentru că întotdeauna le lipseşte ceva; simt un gol în sufletul lor, pe care caută să-l umple. În timp ce acela care se osteneşte cu munca are o bucurie continuă, bucuria cea duhovnicească.
[…] Ascultă: dacă cineva mănâncă, bea, doarme şi nu lucrează, pătimeşte o slăbănogire şi vrea să doarmă mereu, pentru că trupul şi nervii săi slăbesc. Încet, încet, va ajunge să nu poată face nimic. Nu apucă bine să facă nici doi paşi, că îndată i se înmoaie picioarele, în timp ce, dacă ar lucra puţin şi s-ar mişca, i se vor întări şi picioarele şi mâinile. Vezi, cei care iubesc munca, nu dorm mult sau deloc din pricina oboselii, cu toate acestea au putere, pentru că prin muncă se călesc şi se întăresc trupeşte.
Munca, mai ales pentru tânăr, este sănătate. […] Pentru că un tânăr care este viguros şi are şi minte, dacă nu lucrează, devine un trântor. Iar când îi vede pe ceilalţi că progresează, este cuprins de egoism şi nu-l mai satisface nimic. Este chinuit mereu de gânduri şi mintea lui se zăpăceşte. După aceea se apropie şi diavolul de el şi-i spune: „Neprocopsitule, eşti un om pierdut! Cutare a ajuns profesor, celălalt are munca lui şi câştigă bani, tu unde ai să ajungi?”, şi astfel îl aruncă în deznădejde; în timp ce, dacă va lucra, va dobândi încredere în sine în sensul cel bun. Va vedea că şi el poate face ceva şi că mintea lui va scăpa de gânduri atunci când munceşte. Şi în felul acesta se săvârşesc două lucruri bune.” (Cuv. Paisie Aghioritul - „Viaţa de familie”)
• „Actul de cunoaştere, departe de a fi rezultatul unor eforturi strict intelectuale, se înfăţişează drept rezultat al unei încete şi progresive lămuriri substanţiale a sufletului.” (Lucian Blaga)
• „Orice generalizare este falsă, precum şi aceasta.” (Aristotel)
• „Chiar dacă lumea râde de tine, ia-te în serios. Mulţimile râd de ceea ce nu înţeleg şi ridiculizează tot ceea ce le depăşeşte. Prea mulţi dintre cei care au în ei o scânteie de geniu nu-i dau frâu liber niciodată, pentru că se tem de hohotele mulţimii. Uită ce gândesc alţii. Ceea ce contează este părerea ta despre tine şi încrederea pe care ţi-o acorzi.” (Napoleon Hill)
• „Nu fiindcă lucrurile sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj ele sunt grele.” (Seneca)
• „Gândul are forţă creatoare. [...]. Ce lucruri minunate, la care visezi, ai îndrăzni să realizezi dacă ai şti cu certitudine că nu poţi da greş?” (Brian Tracy - „The Science of Self Confidence”)
• „Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viaţa.” (Horaţiu Mălăele)
• „Acţiunea presupune riscuri şi costuri. Dar acestea sunt mult mai mici decât riscurile pe termen lung ale inacţiunii confortabile.” (John F. Kennedy)
• „Cea mai mare răsplată pentru truda cuiva nu este ceea ce obţine, ci ceea ce devine prin ea.” (John Ruskin)
• „Nu, gândirea pozitivă nu te ajută să faci orice. Dar te ajută să faci totul mai bine decât dacă ai gândi negativ. Gândirea pozitivă te determină să fii mai eficient în folosirea capacităţilor tale.” (Zig Ziglar - „Putem creşte copii buni într-o lume negativă!”)
• „Atitudinea este fereastra ta către lume. […] Tu îţi controlezi atitudinea. Este de datoria ta să îţi păstrezi fereastra curată. […] Nimeni altcineva nu-ţi poate curăţa fereastra în locul tău.” (Jeff Keller - „Atitudinea este totul”)
• „Unui om i se poate lua totul, în afară de un singur lucru: cea mai importantă dintre libertăţile omeneşti – aceea de a-şi alege atitudinea în orice împrejurări, de a-şi alege calea.” (Viktor Frankl „Omul în căutarea sensului vieţii”)
• „Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.” (Albert Einstein)
• „Dacă poţi avea un vis înseamnă că îl poţi realiza.” (Walt Disney)
• „Înainte de a putea realiza un lucru, trebuie să-l vezi clar.” (Alex Morrison)
• „A fi împreună este un început. A rămâne împreună este un progres. A lucra împreună este un succes.” (Henry Ford)
• „Dăruieşte-i personei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne.” (Dalai Lama)
• „Avem hodina vântului şi tihna apelor, statornici întru nestatornicie...” (Mihail Sadoveanu)
• „În fiece om se-ncearcă spiritul Universului [...] Oamenii sunt probleme ce şi le pune spiritul Universului, vieţile lor - încercări de dezlegare. Chinul îndelungat, vecinica goană după ceva necunoscut nu seamănă cu aviditatea de a afla răspunsul unei întrebări curioase? [...] Cei mai mulţi oameni rămân însă întrebări, uneori comice, alteori neroade, alteori pline de-nţeles, alteori deşarte. Când văd nas omenesc, totdeauna-mi vine să-ntreb: ce caută nasul iesta-n lume?” (Mihai Eminescu - „Archaeus”)
• „Unde stăpâneşte dragostea nu există dorinţă de putere, iar unde predomină puterea lipseşte dragostea.” (Carl Gustav Jung)
• „Soarele nu trimite facturi.”
• „Zâmbeşte şi vei avea prieteni. Încruntă-te şi vei avea riduri.”
• „Dacă un stăpân nu se poate lipsi de sclavul său, care din cei doi este un om liber?” (Albert Camus)
• „Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ţi s-a făcut.” (Jean-Paul Sartre)
• „Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.” (George Bernard Shaw)
Rebus cu fructe şi legume
Publicat de Venera I.Haideţi să ne jucăm!
Dragi Copii, cunoaşteţi fructele şi legumele? Ştiţi să le deosebiţi după: formă, culoare, aromă, gust, sâmburi, seminţe? Haideţi să dovediţi acest lucru. La finalul jocului, veţi descoperi propoziţia magică, secretul tuturor copiilor sănătoşi şi voioşi.
Urmăriţi căsuţele de mai jos şi completaţi-le cu literele corespunzătoare, astfel încât să răspundeţi corect la fiecare dintre definiţiile de mai jos:
Definiţii:
- Fructe văratice sau tomnatice, roşii, verzi sau galbene, bogate în vitamine.
- Fruct de pădure, roşu, aromat.
- Fructe de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure oval.
- Fructe cu coaja galbenă, aromată, cu miez acrişor, folosite pentru limonadă.
- Fructe cu coaja tare şi miezul hrănitor.
- Fructe dulci, aromate, zemoase, învelite într-o coajă de culoare oranj.
Aţi răpuns corect?
Puteţi trece la proba următoare:
Definiţii:
- Legumă formată din mai mulţi bulbi mici de formă lunguiaţă, cu gust usturător.
- Legumă alcătuită din frunze mari, groase şi ondulate, care se învelesc unele pe altele.
- Legume ovale, cărnoase, de culoare violet.
- Legumă cu miros puternic, cu rădăcină în formă de bulb, formată din straturi albe.
- Legume de culoare verde, de formă alungită, care se consumă crude sau murate.
- Legume cărnoase, zemoase, de formă rotundă sau uşor alungită, de culoarea sângelui.
- Legumă cu frunze mari, de culoare verde-închis, mâncată de Popeye Marinarul.
Bravo! Aţi dat răspuns tuturor definiţiilor.
Acum să vedem dacă aţi rezolvat corect şi aţi reuşit să descoperiţi propoziţia magică.
Răspunsurile corecte sunt:
Şi eu mănânc sănătos!
Publicat de Venera I.Lecţie interactivă privind alimentaţia sănătoasă şi normele de igienă alimentară (lecţie recomandată, în special, copiilor cu vârste între 8 şi 10 ani).
„Caută-ţi timp pentru a lucra, căci este preţul succesului.
Găseşte-ţi timp să gândeşti, căci este sursa puterii.
Fă-ţi timp să te joci, căci este sursa tinereţii.
Rezervă-ţi timp să citeşti, căci este izvorul seminţei înţelepciunii.
Dedică-ţi timp să fii prietenos, căci aduce fericire.
Consacră-ţi timp să visezi, căci te va ridica până la stele.
Oferă-ţi timp să iubeşti, căci este bucuria vieţii.
Dăruieşte-ţi timp să fii mulţumit, căci este bucuria sufletului.”
(din lirica galeză)
Citeşte mai mult ...
„Viaţa este o ocazie – profită;
este o frumuseţe – admir-o;
este un vis – împlineşte-l;
este o provocare – înfrunt-o;
este o datorie – achită-şi-o;
este un joc – prinde-te în el;
este o făgăduinţă – îndeplineşte-o;
viaţa este amărăciune – depăşeşte-o;
este un cântec – fredonează-l;
este o luptă – accept-o;
este o tragedie – confrunt-o.
Viaţa este o aventură – îndrăzneşte!
Este un noroc – fă-ţi-l!
Viața este Viaţă.
Luptă pentru ea!”
(Maica Tereza)
Învaţă de la toate
Publicat de Venera I.„Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum;
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniştit, să treci.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
Cum să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea;
Învaţă de la miel, să ai blândeţea sa.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Ia seama la albina ce zumzăie în luncă,
Nicicând ea nu se plânge c-a obosit de muncă.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea-n care treci,
Să înveţi, din tot ce piere, cum să trăiești pe veci!”
Fă-ţi timp
Publicat de Venera I.„În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini oricând.
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor...
Fă-ţi timp pentru-adevărul ce-n faţă ne stă scris,
Fă-ţi timp pentru privire cu sufletul deschis.
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte seara, stând singur, să te rogi.
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău în tinzi,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o mână să le-ntinzi.
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei, în slujba lui Hristos.
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de bune şi rele-nconjurat.
Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea celor din supărări.
Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate astea au pentru tine-un grai.
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii nu poţi ca s-o mai strângi.”
(Rudyard Kipling)
Cod de conduită
Publicat de Venera I.„ 1. COPILUL ESTE O PERSOANĂ –
îl respect.
2. COPILUL ÎŞI DESCOPERĂ CORPUL –
îi arăt că sănătatea este o forţă.
3. COPILUL SE MINUNEAZĂ –
îl ajut să caute frumosul.
4. COPILUL CAUTĂ UN MODEL –
sunt pentru el un exemplu.
5. COPILUL ARE NEVOIE DE UN IDEAL –
îl ajut să dea un sens vieţii sale.
6. COPILUL SE ÎNDOIEŞTE DE EL –
îi dau încredere în el.
7. COPILUL VREA SĂ FIE INDEPENDENT –
îl invit să fie responsabil.
8. COPILUL ÎŞI AFIRMĂ PERSONALITATEA –
îl ajut să se cunoască.
9. COPILUL SE GÂNDEŞTE DOAR LA EL –
îl invit să descopere societatea.
10. COPILUL ESTE CURIOS –
vorbesc cu el. ”
(A.M.A.D.E. - Association Mondiale des Amis de L’Enfance / Asociaţia Mondială a Prietenilor Copilăriei)
Copiii trăiesc ceea ce învaţă
Publicat de Venera I.„Când copiii trăiesc într-o atmosferă critică,
Ei învaţă să condamne pe toată lumea.
Când copiii trăiesc într-o atmosferă ostilă,
Învaţă să fie violenţi.
Când copiii trăiesc într-un mediu ridicol,
Învaţă să fie timizi.
Când copiii trăiesc în ruşine,
Învaţă să se simtă vinovaţi.
Când copiii trăiesc în încurajare,
Învaţă să fie încrezători.
Când copiii trăiesc în toleranţă,
Învaţă să fie răbdători.
Când copiii trăiesc în laude,
Învaţă să aprecieze.
Când copiii trăiesc în acceptare,
Învaţă să iubească.
Când copiii trăiesc în aprobare,
Învaţă să ţină la ei înşişi.
Când copiii trăiesc în cinste,
Învaţă să fie sinceri şi drepţi.
Când copiii trăiesc în siguranţă,
Învaţă să aibă încredere în ei şi în semenii lor.
Când copiii trăiesc în prietenie,
Învaţă că lumea este locul frumos unde ei merită să trăiască.”
(Dorothy Law Nolte)
„Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoşti o floare;
Cunoşti un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire
Şi steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum priveşte
Şi pe neghiob pe cât vorbeşte;
Cunoşti o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale şi lătrat;
Cunoşti o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.”
(I. L. Caragiale)
Copilul râde:
„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”
(Lucian Blaga)
De ziua ta
Publicat de Venera I.„Un suflet bun să ai
şi-un gând frumos,
în faptă şi în grai,
pentru Hristos,
cu dragoste şi-avânt,
spre tot ce-i drept şi sfânt,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta.
Să fii, în tot ce spui,
cinstit şi blând,
să nu fii nimănui
dator nicicând,
să mergi mereu curat
pe drumu-adevărat,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta.
Să fii un vas ales
lui Dumnezeu,
să ai rod bun cules
din orice greu,
în jurul tău să poţi
să-i fericeşti pe toţi,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta.
Mereu mai plin de-avânt,
mai credincios,
mai bun, mai drept, mai sfânt,
mai ca Hristos,
să-I poţi cu drag vedea
în ceruri faţa Sa,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta...”
(Traian Dorz)
Cu ce rămâi?
Publicat de Venera I.„Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi,
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit,
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Cu ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci,
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe,
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns,
Când o să vină focul
Cu scrâşnete şi plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol,
Când, toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci,
Când tot ce-ai azi pieri-va
— Cu ce rămâi atunci?”
(Traian Dorz)
Nu uita niciodată
Publicat de Venera I.„Nu uita niciodată:
Faptul că trăieşti nu a fost ideea ta
Şi că respiri nu a fost hotărârea ta.
Faptul că trăieşti a fost ideea Altcuiva
Şi că respiri – darul Lui pentru tine.
Nu uita niciodată:
Nimeni nu gândeşte, nu simte,
Nu se manifestă ca tine.
Nimeni nu zâmbeşte aşa cum tocmai o faci tu.
Nu uita niciodată:
Nimeni nu vede cerul cum îl vezi tu
Şi nimeni nu ştie tot ce ştii tu.
Nu uita niciodată:
Faţa ta nu o mai are nimeni pe acest pământ
Şi ochii aceştia îi ai doar tu.
Nu uita niciodată:
Eşti bogat şi bogăţia ta nu sunt banii tăi,
Ci viaţa ta!
Nimeni nu trăieşte ca tine.
Tu eşti dorit. Nu eşti un rod al întâmplării,
O toană a naturii,
Fie că-ţi cânţi viaţa în diezi sau bemoli,
Eşti un gând al lui Dumnezeu
Şi încă unul genial.
TU eşti TU!”
(Jürgen Werth)
Oare sunt cinstit faţă de mine?
Publicat de Venera I.„Sunt partenerul meu pe viaţă, pe acest pământ,
De aceea vreau să mă cunosc, să ştiu exact cum sunt,
Să fiu în stare drept în ochi să mă privesc
În ceas de asfinţit, când voi fi nevoit să socotesc.
Nu vreau s-ascund pe-un raft uitat de lume
O tolbă plină cu secrete despre mine
Şi să mă amăgesc mereu, trecând pe lângă locul ferecat,
Că nimeni nu mai ştie cine sunt cu-adevărat.
Nu vreau cu false nestemate eu să mă mândresc,
Cu fruntea sus vreau printre oameni să păşesc.
După respectul semenilor mei tânjesc,
Deşi sunt mulţi cei care la mărire şi arginţi se îmbulzesc,
Eu vreau cu dragoste să pot să mă privesc.
Pe scena vieţii locul ce mi-e dat mi-l voi juca,
Într-un spectacol autentic, nu o cacealma.
Nu pot, chiar dac-aş vrea să mă ascund de mine,
Căci eu văd tot ce altora ascuns le va rămâne;
Nicicând nu voi putea să fug de ce-i adevărat
Căci, orice-ar fi, ca să rămân cu mine împăcat
Eu vreau să mă respect şi să am cugetul curat.”
(Edgar Guest)
Ochii şi inima
Publicat de Venera I.„Ochii merseră să-şi plângă inimii nefericirea:
– Tu te-ai prins în laţ – şi-acuma noi ne prăpădim cu firea!
Inima, zâmbind, răspunse: – Să orbesc dacă vă mint –
Zece mii de limbi, ca zece mii de clopote de-argint,
S-ar fi străduit zadarnic să m-azvârle în vâltori,
Dacă nu-mi cădeaţi voi pradă altora, mai vrăjitori!”
(Nahabed Kuceak)
Cine moare câte puţin
Publicat de Venera I.„Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un gúru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i”
în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii
care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă
şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă
şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întrebă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă ştie întrebarea.
Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna
că a fi „viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să îţi fie foame, să-ţi fie foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...”
(Pablo Neruda)
Imperfecţiuni perfecte
Publicat de Venera I.„Pe drumul cel mai umblat
peste propria minciună-am dat.
Şi-n mijlocul comorilor din viaţa mea
simţeam cum zbuciumul se înteţea.
Oricare deal sau nor frumos
era un dar în giulgiu-ntunecos.
Recunoştinţă? Doar o vorbă goală
când eul meu îşi face intrarea triumfală.
Văd un copac puternic şi stufos,
poate pe malul celălalt e altul mai frumos.
Iar ceru-albastru, înalt, parcă era
şi mai senin, cândva – în mintea mea.
Stropii de ploaie ce-mi lovesc în geam
sunt mai puţin perfecţi decât mi-i aminteam.
Am înţeles atunci ce îmi lipseşte
şi liniştea de ce mă ocoleşte:
în orice lucru sau fiinţă vie
nu văd lumina ce-mi aduce bucurie.
Văd numai ce-mi întunecă privirea
şi nu-i mai înţeleg menirea.
Nimic nu poate rezista
tăişului necruţător din mintea mea.
De-aceea, malul mai îndepărtat
pare mai demn de explorat.
Dar frumuseţea e aici, chiar lângă mine,
alături de urât, de rău şi bine.
Orice cusur are o cauză divină,
şi-n noaptea cea mai neagră-i o lumină.
Voi reuşi să văd, cu-nfiorare,
că lumea e o binecuvântare
şi-ascuns în tot ce este-n jurul meu
surâsul tainic al lui Dumnezeu.
Să văd oceane într-un strop de rouă,
să cuprind cerul cu braţele-amândouă,
şi-n orişice făptură vie
tot ce e imperfect perfect să fie.
Căci cel care priveşte nu sunt eu –
prin ochii mei priveşte Dumnezeu.”
(Charles C. Manz)
Cea fără de umbră
Publicat de Venera I.„Se măsurau virtuţile 'ntr-o joacă,
Cu umbrele ce aruncau sub soare:
Aceea-i cea mai sfântă şi mai mare
Care mai lungă umbră o să facă.
Era o dulce luptă făr’ de preget,
Dădeau cu pasul larg peste nisip...
Una strigă că le-a-ntrecut cu-n deget
Şi-o-ncununară în anume chip.
Iubirea sta deoparte şi privea
Hârjoana lor, cuminte, de-a regina...
Şi cât de tare o bătea lumina,
Ea nici un fel de umbră nu făcea…"
(Vasile Voiculescu)
Un om fericit
Publicat de Venera I.(autor necunoscut)
„Auzit-am că, pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit.
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal și când la vale,
Pe creștini tot întrebând...
Unul zise: - Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?
Altul zise cu durere:
- Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!
Unul spuse cu mândrie :
- Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!
Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc!
Altul strigă cu ocară:
- O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!
Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?
Când pe altul îl întreabă:
- Tu eşti fericit ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
- Hm! Nu prea mult, Măria-Ta!
- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
- Aş trăi împărătește,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!
Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!
Şi, cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!
Tot aşa cârteau creştinii,
Orișiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe Fruntea Sa.
Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!
Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-și şterse
De pe chipul său trudit.
- Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: tu eşti fericit?
Omul se-ndreptă de spate
Şi privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
- Fericit sunt pe deplin!
Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
- Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ți s-a stins;
Ai copii prea mulți, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toți,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?
- Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii,
Dar, de vrei, rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.
Iată acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.
Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am, în schimb, o mângâiere:
Că am sufletul curat.
Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi!
Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.
Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu!
El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc!
Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!
Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?
Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!
Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.
Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!
Dac-am fi, din întâmplare
Întrebaţi şi noi, cândva,
Conştiinţa noastră, oare
Ce-ar răspunde? Nu sau da?"
Cântec împărtășit
Publicat de Venera I. „Adaug suflarea mea suflării
tale,
Căci putem avea pe Pământ
multe zile,
Căci ai noștri pot avea
multe zile,
Căci noi putem fi una,
Căci noi ne putem sfârși zilele
împreună.
Fie ca Tatăl meu să te binecuvânteze
cu viață,
Fie ca drumul vieții noastre să cunoască
împlinirea.”
(Olivea Dewhurst-Maddock - „Terapia prin sunete”, Ed. Teora, 1999)
Ghicitori pentru copii
Publicat de Venera I.1.
În zori, se trezeşte, negreşit;
Seara, se-oglindeşte-n asfinţit;
Pe noi toţi, mereu, ne-a încălzit,
Din lumina sa, voios, ne-a împărţit.
2.
Harnică de când se ştie,
Se opri pe-o păpădie
Şi-adună, în grabă mare,
Tot polenul strâns în floare...
3.
Mici, dar foarte aromate,
Poţi mânca pe săturate;
Chiar şi ursul din pădure
Vrea, adesea, să le fure.
4.
Pom cu pom, râzând în soare,
Înfrăţiţi ca-ntr-o cunună,
Nasc din fiecare floare
Orizont de roadă bună.
5.
Cu strai dantelat, pufos,
În papucii săi de vată,
Tot văzduhul, somnoros,
La fereastră ni se-arată.
6.
Cu murmur croindu-şi cale,
Se grăbeşte către vale
Vietăţi să întâlnească,
Setea să le potolească.
7.
Răbdătoare, doar ea ştie
Să golească-o farfurie,
Mâinii drepte să-i slujească
Şi burtica s-o hrănească.
8.
Pod de gheaţă, peste ape, poate să clădească,
Iar copiilor, obrajii ştie să-nroşească,
Îndemnându-i ca să poarte haine călduroase
Şi, pentru a nu răci, să stea mai des în case.
9.
Îţi veghează, blând, cărarea,
Ca s-ajungi cu bine-acasă,
Când norii lacrimi varsă
Şi, cu ropot, limpezesc zarea.
10.
Mângâiat de vânt, de val,
doarme, tolănit pe mal;
Un copil desculţ, voios,
îl trezi şi, curajos,
preschimbă chipul de tină
în castel şi-ntr-o grădină.
11.
În veşmânt de bucurie,
Vestind cânt şi voie bună,
Îi adună pe toţi cei dragi
Să petreacă împreună.
12.
La sân, râurile-şi strânge;
Cerului, chipu-i răsfrânge;
Se frământă-n repezi valuri
Şi le poartă către maluri.
13.
Cetate de vrednici oşteni,
Ocrotind-o pe Umbra-Regină,
Prin ploaie, prin vânt, prin furtuni,
Neclintită, se-nalţă-n lumină.
14.
Cărunţi, dar vieţuind curat,
Ne spun poveşti cu-„a fost odat’... ”;
Ne-aşteaptă-n prag cu mare dor,
Ne-nvăluie-n blândeţea lor;
Ne-împlinesc poftele toate,
Ne-aştern alese bucate,
Nouă - cu grijă - păstrate,
Să mâncăm pe săturate;
Ne dau, mereu, sfatul cel bun
Şi-un zâmbet cald de rămas-bun.
15.
La pas – în pereche – mergând,
Tălpilor – de grijă purtând,
Sunt totdeauna de folos,
Străbat drum lung şi-anevoios.
Răbdători, pe cale păşind,
Preţuiţi în orice timp,
Ne poartă-oriunde credincios
Şi înlesnesc mersul pe jos.
16.
Elegantă floare-doamnă,
cu-al său fin parfum de toamnă,
în secret, între petale
şi cu gesturi joviale,
a ascuns - ce încântare! -
auriu, un strop de soare.
Iar apoi, pe la amiază,
Mi-a adus, în dar... o rază!
„Viteza ospătarului”
Publicat de Venera I.„Viteza ospătarului” propune o metodă ludică de a îi implica, activ, pe copii, oferindu-le un mod plăcut, distractiv şi dinamic de a îşi exersa o serie de abilităţi motrice şi sociale care le vor fi utile de-a lungul timpului.
Prin intermediul acestui joc, copiii pot învăţa, uşor şi rapid, cum să lucreze în echipă, cum să îşi coordoneze mişcările corpului, cum să ocolească diverse obstacole şi să menţină în echilibru o farfurie cu conţinut, pe care o poartă în mână, dar şi care este atitudinea corectă pe care trebuie să o adopte o persoană atunci când serveşte masa altor persoane (acasă sau într-un loc public, restaurant etc.).
În joc, este nevoie de un „arbitru” şi de minim două echipe, a câte cel puţin doi membri.
Fiecare echipă trebuie să fie dotată cu următoarele obiecte: o farfurie plată (întinsă), o minge de ping-pong (tenis de masă) şi un şervet (ştergar) mare de bucătărie, din pânză.
Pe lângă obiectele menţionate, pentru ca jocul să aibă loc în condiţii optime, este nevoie de
Povestea picăturii de apă
Publicat de Venera I.„Nimic nu e mai moale şi mai subţire ca apa. Dar să-i înţelegi tăria este o artă.” (Lao Tzu)
Lecţie despre protecţia mediului, despre nevoia de a economisi resursele de apă existente şi despre importanţa naturii în viaţa oamenilor (lecţie recomandată, în special, copiilor cu vârste între 8 şi 12 ani).
„Păşeşte în farfurie!”
Publicat de Venera I.„Păşeşte în farfurie!” este un joc simplu, distractiv, antrenant şi vioi, care va binedispune, cu siguranţă, orice familie, atunci când membrii acesteia vor alege să îl încerce. Copiii îl pot juca fie doar între ei, fie împreună cu părinţii, făcând mişcare, întrecându-se şi amuzându-se deopotrivă.
Pentru joc, mai întâi trebuie formate cel puţin două echipe, fiecare echipă având câte doi membri jucători. În plus, este nevoie şi de un arbitru care să vegheze la buna desfăşurare a competiţiei şi să verifice permanent respectarea regulilor.
În cadrul jocului, fiecare echipă dispune de
„Ghiceşte obiectele!”
Publicat de Venera I.„Ghiceşte obiectele!” este un joc amuzant care dezvoltă intelectul copiilor, ajutându-i să-şi antreneze memoria.
La acest joc pot participa un număr variabil de copii (pot participa chiar şi adulţii din familie), nefiind impusă o regulă strictă în acest sens. Fiecare dintre participanţi trebuie să aibă câte un castron opac (de preferat, de aceeaşi dimensiune) şi câte un prosop. În plus, mai este nevoie un ceas sau un cronometru pentru măsurarea timpului, dar şi de câte un pix ori creion pentru fiecare şi de bileţele de hârtie, pentru scris.
Înainte de începerea jocului, ei trebuie
Prispa cu... folclor
Publicat de Venera I.*) „Ce trăieşte, creşte.”
*) „Dar din dar se face Rai.”
*) „Omul sfinţeşte locul.”
*) „Bine faci, bine primeşti.”
*) „De omul bun şi de vremea bună nu te saturi niciodată.”
*) „Vorba dulce mult aduce.”
*) „Pomul se cunoaşte după roade, omul după fapte.”
*) „Omul harnic şi muncitor, de pâine nu duce dor.”
*) „Bob cu bob se umple sacul.”
*) „Toamna se numără bobocii.”
*) „După muncă şi răsplată.”
*) „Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.”
*) „Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.”
*) „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi.”
*) „Graba strică treaba.”
*) „Lucrul bine început e pe jumătate făcut.”
*) „Orice drum începe cu primul pas.”
*) „Bate fierul cât e cald.”
*) „Orice lucru este bun la timpul lui.”
*) „Ceea ce vei semăna, aceea vei culege.”
*) „Mai bine să rupi tălpile decât păturile.”
*) „După faptă şi răsplată.”
*) „Vorba multă, sărăcia omului.”
*) „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.”
*) „Lauda de sine nu miroase-a bine.”
*) „Măgarul moare de drum lung şi prostul de grija altora.”
*) „Până se încalţă, soarele se-nalţă. Până se găteşte, soarele asfinţeşte.”
*) „Cine face şi desface are tot anul ce face.”
*) „Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte.”
*) „Leneşul la toate zice că nu poate.”
*) „Mai bine să lucrezi de pomană decât să nu faci nimic.”
*) „Cine nu dă câinelui pâine, dă lupului oaia.”
*) „La plăcinte înainte, la război înapoi.”
*) „Buturuga mică răstoarnă carul mare.”
*) „Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.”
*) „Un prieten adevărat îţi rămâne întotdeauna prieten.”
*) „Mai bine un măgar care te poartă, decât un cal care te trânteşte.”
*) „O mână spală pe alta şi amândouă obrazul.”
*) „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.”
*) „Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură.”
*) „Întotdeauna să laşi loc de bună ziua.”
*) „Exemplele rele strică moravurile bune.”
*) „Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.”
*) „Adevărul este bun la timpul potrivit.”
*) „Adevărul este rareori pur şi niciodată simplu.”
*) „Adevărul nu trebuie dovedit. El există şi atât.”
*) „Gura păcătosului adevăr grăieşte.”
*) „Adevărul pluteşte ca untdelemnul deasupra apei.”
*) „Greşeala recunoscută e pe jumătate iertată.”
*) „Ai carte, ai parte.”
*) „Cartea este un prieten sigur.”
*) „O carte aleasă e un bun prieten.”
*) „Ulciorul nu merge de multe ori la apă.”
*) „Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul.”
*) „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.”
*) „Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.”
*) „Înţeleptul îşi cumpără vara sanie şi iarna căruţă.”
*) „Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune.”
*) „Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul.”
*) „Măsoară de şapte ori şi taie o dată.”
*) „Paza bună trece primejdia rea.”
*) „Când stai printre înţelepţi, să asculţi mai mult decât să vorbeşti.”
*) „Unde nu-i cap, vai de picioare.”
*) „Satul arde, baba se piaptănă.”
*) „Când doi se ceartă al treilea câştigă.”
*) „Apa trece, pietrele rămân.”
*) „Ascultă învăţătura tatălui tău şi nu uita poveţele mamei tale.”
*) „De ceea ce se teme omul nu scapă.”
*) „De ce fugi, în spate duci.”
*) „De nu crezi, nici nu poţi.”
*) „Tot păţitu-i priceput.”
*) „Cine s-a ars cu ciorba, suflă şi în iaurt.”
*) „Nu zice HOP până nu sari groapa.”
*) „Femeia îngrijită se vede după hainele bărbatului ei.”
*) „Femeia care-şi îngrijeşte bine casa e o avuţie de neînlocuit.”
*) „Sănătatea e mai bună decât toate.”
*) „Sănătatea e cel mai de preţ bun al omului.”
*) „Dacă nu intră soarele pe geam, intră doctorul pe uşă.”
*) „Cel care nu a cunoscut boala nu ştie să preţuiască sănătatea.”
*) „Curăţenia este mama sănătăţii.”
*) „Nu aduce anul ce aduce ceasul.”
*) „Unde-i lege, nu-i tocmeală.”
*) „Iertarea e cea mai dreaptă răzbunare.”
*) „Răzbunarea e arma prostului.”
*) „Cu curaj şi cu silinţă izbuteşti la orice te îndeletniceşti.”
*) „Cu tortul se ţine portul... Dacă-i om frumos, aşterne-i ţol pe jos.”
*) „Ajută-te şi cerul te va ajuta.”
*) „Omul dacă se păzeşte şi Dumnezeu îl îngrijeşte.”
*) „Omul cu meşteşug trăieşte din belşug.”
*) „A ajuns la creanga verde.”
*) „Opinca e talpa ţării.”
*) „A fi meşteru' Manole.”
*) „Ca să fii olar bun trebuie să fii ager ca şi cocoşul, iscusit ca şarpele, răbdător ca peştele.”
*) „Meşterul cel bun umblă ca banul, din mână în mână.”
*) „Acul este mic, dar scumpe haine coase.”
*) „Meşteşugul vreme cere... Nu se-nvaţă din vedere.”
„Aminteşte-ţi obiectele!”
Publicat de Venera I.„Aminteşte-ţi obiectele!” este un joc amuzant care dezvoltă intelectul copiilor, ajutându-i să-şi antreneze memoria.
La acest joc pot participa un număr variabil de copii (pot participa chiar şi adulţii din familie), nefiind impusă o regulă strictă în acest sens. Fiecare dintre participanţi trebuie să aibă câte un castron opac (de preferat, de aceeaşi dimensiune) şi câte un prosop. În plus, mai este nevoie un ceas sau un cronometru pentru măsurarea timpului, dar şi de câte un pix ori creion pentru fiecare şi de bileţele de hârtie, pentru scris.
Înainte de începerea jocului, ei trebuie
Lumea mea, plină de culoare!
Publicat de Venera I.„Natura creează pentru noi în fiece zi tablouri de o infinită frumuseţe, trebuie doar să avem ochi să le vedem...” (John Ruskin)
Lecţie despre frumuseţea şi importanţa culorilor în viaţa omului, despre semnificaţia acestora şi noţiunile de bază privind culorile (lecţie recomandată, în special, copiilor cu vârste între 10 şi 13 ani).
„Gustarea zilei”
Publicat de Venera I.„Gustarea zilei” este un joc ce dezvoltă imaginaţia copiilor, încurajându-i să îmbine forme, culori şi gusturi variate pentru a crea figurine sau peisaje inedite.
Copiii sunt încurajaţi să creeze o gustare originală, pe o farfurie întinsă, folosindu-şi fantezia şi ajutându-se de diversele alimente puse la dispoziţie.
Fiecare „jucător” va dispune, la începutul jocului, de câte o farfurie plată şi va avea acces la aceleaşi „ingrediente” ca toţi ceilalţi jucători. Fiecare va trebui să „construiască” pe farfuria proprie, o gustare deosebită, la alegere.
Ingredientele trebuie să fie pregătite dinainte, de către părinţi ori bunici, sau chiar de către copiii participanţi. Ele trebuie să fie de dimensiuni mici, spălate / curăţate / feliate / prefierte etc. (după caz). Pot fi orice tip de alimente – fructe proaspete sau confiate, legume, lactate etc.
Este nevoie ca
„Desenează sfoara!”
Publicat de Venera I.„Desenează sfoara!” este un joc prin care este încurajată dezvoltarea abilităţilor artistice ale copiilor, stimulându-le imaginaţia şi creativitatea.
La începerea jocului, fiecare participant la joc dispune de câte o sfoară / aţă, cu aceeaşi lungime (de exemplu: 30 cm), de câte o coală albă de hârtie (preferabil, hârtie cartonată) şi de creioane colorate / carioci.
Fiecare „jucător” este îndemnat să ţină cu mâna sfoara/aţa deasupra colii de hârtie, la o distanţă predefinită, egală, ca şi toţi ceilalţi participanţi la joc (de exemplu: 30 cm, măsuraţi de la capătul de jos al sforii).
La momentul de start, copiii trebuie
„Să citim în palmă”
Publicat de Venera I.„Să citim în palmă” este un joc de comunicare, de cunoaştere şi autocunoaştere, care îi stimulează pe copii să se descopere şi, totodată, să-i descopere şi să-i înţeleagă pe ceilalţi, învăţându-i să fie toleranţi, prietenoşi, conştienţi de calităţile şi de visurile lor.
Jocul îi încurajează să se exprime, să transmită celorlalţi gânduri, emoţii, întâmplări din viaţa lor. De asemenea, le întăreşte încrederea în sine şi în cei din jur, ajutându-i să-şi valorizeze potenţialul.
Fiecare participant la joc va dispune, la începutul jocului, de o coală de hârtie pe care va trebui să-şi deseneze conturul propriei palme. După aceea, fiecare copil va fi lăsat să scrie pe foaie, în dreptul fiecărui deget al mâinii, următoarele lucruri
La căsuţa unde-i neaua până-n tindă
Publicat de Venera I.La căsuţa unde-i neaua până-n tindă
Vine Fiul dulce singur şi colindă.
Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.
Lângă uşa unde nime’ nu se-opreşte
Vine Fiul dulce singur şi grăieşte.
Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce singur şi se-aşează.
Lângă plânsul dulce, fără liniştire,
Vine Fiul dulce, şoaptă de iubire.
Lângă dorul singur, fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce, har şi-mbrăţişare.
„- Lerui, Doamne, ler
Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger
Lângă cel stingher;
Lerui, Doamne, ler...”
(Traian Dorz)
Colinde, colinde
Publicat de Venera I.Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci gheața se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând rămurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
(Mihai Eminescu)
Pomul Crăciunului
Publicat de Venera I.Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.
Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Şi zboară'ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.
Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!
Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.
Departe într-un staul e'n faşă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus...
Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
Tu vino, şi te'nchină, zi: „Doamne-Ți mulţumesc”.
(George Coşbuc)
Oaspeţi cu azur în gene
Publicat de Venera I.Oaspeţi cu azur în gene
Şi zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.
Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei,
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.
Se părea că-n zvon de aripi
Şi miros de tămâieri
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.
Şi cântară, şi urară
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.
Şi era o pace albă -
Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.
Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.
Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân Pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângureşte Pruncul Sfânt.
(Nichifor Crainic)
În seara de Crăciun
Publicat de Venera I.Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste El sufla
Căldură ca să-I facă.
Cum au venit la ieslea Lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
(George Coşbuc)
Cerul şi pământul
Publicat de Venera I.Cerul şi pământul, cerul şi pământul
În cântec răsună,
Îngeri şi oameni, îngeri şi oameni
Cântă împreună.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
În Viflaim azi, în Viflaim azi
E mare minune -
Vergură curată, Vergură curată
Fiu născu în lume.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Din Răsărit vin, din Răsărit vin
Magi cu bucurie,
Cu dar de smirnă, cu dar de smirnă,
Aur şi tămâie.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Din cer Cuvântul, din cer Cuvântul
În Trup se arată;
Noaptea din lume, noaptea din lume
Zi se face-ndată.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Hristos se naşte, Hristos se naşte,
Veniţi la-nchinare
Cu vesel suflet, cu vesel suflet,
Veselă cântare.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Steaua sus răsare!
Publicat de Venera I.Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi Curata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
Magii, cum zăriră,
Steaua şi porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să-L vază.
Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră,
La Dânsul intrară
Şi I se-nchinară,
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite,
Luând fiecare
Bucurie mare!
Care bucurie
Şi aici să fie,
De la tinereţe
Pân' la bătrâneţe!
O, ce veste minunată!
Publicat de Venera I.O, ce veste minunată!
În Betleem ni s-arată:
Astăzi s-a născut
Cel făr' de-nceput,
Cum au spus prorocii.
Că la Betleem Maria,
Săvârşind călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă-acel oraş,
A născut pe Mesia.
Pe Fiul în al Său nume
Tatăl L-a trimis în lume
Să se nască
Şi să crească,
Să ne mântuiască.
Praznic luminos
Publicat de Venera I.Praznic luminos, strălucind frumos,
Astăzi ne-a sosit şi ne-a-nveselit,
Că Mântuitorul şi Izbăvitorul
Cu trup a venit, cu trup a venit.
Raiul cel închis azi iar s-a deschis,
Şarpelui cumplit capul i-a zdrobit,
Şi strămoşii iară, prin Sfânta Fecioară,
Iar s-au înnoit, iar s-au înnoit.
Îngerii cântau, păstorii fluierau,
Magii se-nchinau, toţi se bucurau.
Dar Irod era că se tulbura
De naşterea Sa, de naşterea Sa...
El Îl căuta voind morţii-a-L da,
Dar pruncul Iisus din ţară S-a dus,
Fie lăudat, binecuvântat,
De-a pururi, Amin! De-a pururi, Amin!
Din an în an
Publicat de Venera I.Din an în an, sosesc mereu
La geam, cu Moş Ajun,
E ger cumplit şi-i drumul greu,
Da’-i obicei străbun.
Azi, cu strămoşii cânt în cor
Colindul sfânt şi bun;
Tot Moş era şi-n vremea lor
Bătrânul Moş Crăciun.
E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc,
Iar mâine e Crăciun.
Şi-acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita, când eşti voios,
Române, să fii bun!
Trei păstori
Publicat de Venera I.Trei păstori se întâlniră
Şi aşa se sfătuiră,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Şi aşa se sfătuiră:
Haideţi, fraţilor, să mergem
Floricele să culegem,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Floricele să culegem.
Şi să facem o cunună
S-o-mpletim cu voie bună,
Raza soarelui, floarea soarelui,
S-o-mpletim cu voie bună.
Şi s-o ducem lui Hristos
Să ne fie de folos,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Să ne fie de folos!
Astăzi S-a născut Hristos
Publicat de Venera I.Astăzi S-a născut Hristos,
Mesia, Chip luminos,
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Mititel, înfăşăţel
În scutec de bumbăcel.
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Vântul bate, nu-L răzbate,
Neaua ninge, nu-L atinge.
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie!
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Sus, la poarta Raiului
Publicat de Venera I.Sus, la poarta Raiului,
Poarta Raiului,
Paşte turma Tatălui,
Turma Tatălui…
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Dar la turmă cine stă,
Oare cine stă?
Stă chiar Maica Precistă,
Maica Precistă.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Lângă Ea - un legănel,
Leagăn legănel,
Cu un Copilaş în el,
Copilaş în el.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Copilaşul când dormea,
Puiul când dormea,
Maica Sfântă lin cânta,
Maica lin cânta:
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Mărire întru Cele ’nalte!
Publicat de Venera I.Mărire întru Cele ’nalte!
Toate stelele să salte,
Salte cerul şi pământul
Şi să laude Cuvântul.
Întru Cei de Sus mărire
Şi pe pământ păciuire,
La toţi oamenii să fie,
De acum până-n vecie.
Casa-n care am intrat / Pe podele de nuiele
Publicat de Venera I.„Casa-n care am intrat e de binecuvântat
După legea creştinească, numele să-şi împlinească
Şi-ntre lumânări aprinse, mesele să-i fie-ntinse
Şi-ncărcate cu bucate, să trăiţi în sănătate
Şi-n unire şi-n cinstire, că ne-aţi dat adăpostire!
Pe podele de nuiele duc copiii-n palme stele
Să le lase pe la case unde-s gazdele miloase;
Şi, cu dragoste creştină, duc copiii-n pumni lumină;
Drumu-i greu, zăpada-i mare, vin copiii pe cărare,
Să tot taie neaua-n două, duc copiii-n gene rouă;
Şi tot cântă din colinde până gerul nu i-o prinde,
Până vremea nu le-o trece pe poteci sub lună rece;
Prin fuioare de ninsoare, duc copiii-n suflet soare
Să-l împartă cu iubire, ca un leac de împlinire,
De tot răul care-ngheaţă, duc copiii-n cântec viaţă;
Şi-n cuvinte Daruri Sfinte, de la Dumnezeu-Părinte
Toţi Le poartă să Le-mpartă, de Crăciun, din poartă-n poartă;
Şi din poartă până-n casă, dâre de Lumină lasă,
Să rămână-n casă Toate, La mulţi ani cu sănătate!"
(George Ţărnea)
Primeneşte-ţi, gazdă, casa
Publicat de Venera I.„Primeneşte-ţi, gazdă, casa,
umple vadra, pune masa,
fă potecă prin grădină
şi-n pridvor ţine lumină;
că venim de multişor,
drumul nu ne-a fost uşor,
tot prin viscol, tot prin zloată,
ziua toată, noaptea toată;
gerul iernii ne-a pătruns
dar, de-ajuns, tot am ajuns,
să-ţi cântăm, să-ţi colindăm,
vestea Naşterii să-ţi dăm;
să te bucuri, să te-nchini
de belşug pentru grădini,
de mioare prin ponoare,
de credinţă şi de soare,
de noroc la iarmaroc,
de copii pe lângă foc."
(George Ţărnea)
Colindătorii
Publicat de Venera I.„Cad fulgii mari, încet zburând
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
Demult și patul ne-aștepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos,
Căldură ca să-I facă,
Drăguț un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, se-opresc în drum,
Se-aud acum în tindă -
Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniți,
Cu Leroi, Domnul mare!
Ei cântă-nălțător și rar
Cântări de biruință,
Apoi se întorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,
De spini, de-ostași și c-a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă Pământul.
Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam niciunul -
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe, mic, pe Domnul.”
(George Coșbuc)
Atelier (re)creativ
Publicat de Venera I.Natura a fost dintotdeauna vălul de frumuseţe vie revărsat asupra lumii de Creatorul ei. Într-adevăr, nu se poate contempla natura, nu se poate vorbi ori scrie despre natură fără să te gândeşti la Dumnezeu, la iubire, la frumuseţe. Altfel spus, natura este urma paşilor lui Dumnezeu. Sau, după cum medita cineva, „ peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu”.
Ne este de-atâta trebuinţă un colţişor de natură... Omul îndepărtat de natură nu spun că nu este deplin, dar cu siguranţă sărăceşte. Insuflând energie, bucurie, echilibru, natura ne este prieten şi sfetnic, hrană şi cămin deopotrivă, dacă ştim s-o înţelegem, s-o folosim, să ne-o apropiem.
Fiecare bucăţică, oricât de minusculă, din leagănul acesta de bogăţie pământească are menirea sa, are farmecul său.
Secretul unei vieţi durabile a planetei este valorizarea resurselor, folosirea lor optimă.
Pentru copii, preţuirea şi grija faţă de diverse elemente ale naturii se poate cultiva de la vârste foarte fragede, prin plimbări în aer liber, prin familiarizarea cu unele specii de plante, prin jocul cu unele animale domestice, prin creşterea în familie a unui animal de companie etc.
În rândurile ce urmează, voi descrie, pe scurt, o modalitate plăcută şi creativă de a insufla interesul şi pentru natură şi de a dezvolta imaginaţia, îndemânarea şi răbdarea copiilor, indiferent de vârstă.
Folosind în mod constructiv timpul liber, cei mici pot fi realmente captivaţi dacă, alături de părinţi sau dascăli, acasă ori în sala de clasă, vor învăţa să culeagă, să strângă şi să păstreze diverse elemente din natură, iar mai apoi să le dea utilitate prin confecţionarea de obiecte de ornament. Realizând decoraţiuni originale şi împodobind camera lor ori sala de clasă, copiii vor căpăta mai multă încredere în ei, îşi vor exersa atenţia şi fantezia canalizându-şi energia pe o activitate de efort fizic redus, dar binevenită în procesul educativ.
Joacă ... de sărbătoare
Constatăm, experimental, că toate sărbătorile - pe care le aşteptăm - sunt întotdeauna precedate de pregătiri. Negreşit.
Nu aşteptăm sărbătoare (oricare ar fi aceasta) fără o pregătire prealabilă, oricât de măruntă. Pregătirile sunt, de fapt, modul concret de a ne exprima aşteptarea - o aşteptare activă, aşadar.
Fie că ne gândim la o pregătire psihică, emoţională, spirituală, fie că ne referim la cea materială - pregătirea devine esenţială. De ea depinde, practic, intensitatea cu care percepem, resimţim sărbătoarea în sine. Amploarea pregătirii este, deci, direct proporţională cu importanţa pe care o atribuim, la nivel personal, sărbătorii.
Când vine vorba despre articole vestimentare învechite, cu toţii avem în minte cel puţin câte o piesă vestimentară din garderoba personală pe care am încetat de multă vreme s-o mai purtăm şi pe care n-o vom mai folosi, probabil, niciodată.
Fie că este vorba de o fustă demodată, de un pantalon prea strâmt, de o bluză mai purtată, ori de haine care pur şi simplu nu ne mai plac, acestea toate merită o ultimă şansă. Iar dacă nostalgia unora dintre ele ne mai încearcă încă şi nu ne lasă nicicum să le înstrăinăm (nici măcar unor persoane nevoiaşe), le putem „reînsufleţi” şi transforma în obiecte utile sau în accesorii la modă.
Încercând să dăm un chip nou unor hăinuţe mai vechi, ne putem lăsa liberă imaginaţia şi putem confecţiona articole practice, care să aducă bucurie, nouă sau celor dragi nouă.
Din bucăţile de materiale reutilizabile, putem confecţiona lucruri variate:
Scurtă compunere - categoria: descriere de natură.
Zăpada s-a topit, a trecut iarna şi, în sfârşit, a venit mult aşteptata primăvară, zâna seninului.
Primăvara a adus cu ea o cascadă de raze de soare, flori, păsări şi a vrăjit întreaga natură. Copacii şi-au dezmorţit trupurile, iar de pe ramurile lor s-au trezit somnoroşii muguri. Pământul a tresărit din somn, cuprins de lumina bucuriei.
Ghioceii, delicaţii clopoţei ai primăverii şi viorele, gingaşe flori, săltându-şi căpşoarele, vestesc împreună tainica renaştere a naturii.
Soarele, prinţul luminii, şi-a pus coroniţa de aur, dăruind pământului sărutul dulce de raze. El zâmbeşte primitor şi încălzeşte haina frumuseţii pe care a îmbrăcat-o, de-acum, natura.
În inima crângului, vieţuitoarele sărbătoresc începutul noii vieţi.
La sărbătoare se grăbesc să ajungă şi păsările călătoare, dinspre ţările calde.
Zeci de vrăbii gureşe ciripesc, strălucind ca nişte mici bijuterii sclipitoare. Fluturaşii timpurii deranjează florile, parfumându-şi hăinuţele cu miresmele lor fine, furându-le, zglobii, câte un sărut trecător. Prin iarba abia răsărită au început să mişune gâze felurite, cuprinse şi ele de plăcerea de a sărbători sosirea primăverii.
Parcă şi pâraiele au devenit guralive, luându-se la întrecere cu vrăbiuţele. În apa limpede dau să-noate peşti mici, argintii şi subţiri precum lamele de cuţit.
Cerul este doar o petală albastră a universului acesta, o petală de viorea. Pretutindeni domneşte pacea şi în orice privire răsare fericire.
Spre seară, soarele se zăreşte sclipind tot mai slab în lumina asfinţitului. Un parfum uşor vine, pe adierea amurgului, de la toporaşi şi de la brânduşe. Pe nesimţite, întunericul se lasă perdeluind zările. Noaptea cade, mai uşoară şi mai scurtă.
Luna, crăiasa tandreţei, se iveşte pe bolta cerească cea împodobită cu diamante. Pare mai frumoasă ca niciodată, veselă şi încrezătoare în viitorul rânduit lumii.
Vraja primăverii înfiripă în sufletul oamenilor fir de idealuri, de speranţă. În acest anotimp al reînvierii, al iubirii, bucuria izvorâtă din inimi se dezvăluie, tainic, mai aproape de Dumnezeu.
Scurtă compunere - categoria: descriere de natură.
Se apropie, cu paşi grăbiţi, şi ultima fiică a bătrânului an, Iarna. În zori, văzduhul pare învăluit într-o tăcere adâncă. Străzile sunt pustii, iar adierea rece a vântului înfioară crengile copacilor, pe care i-a dezbrăcat de mult timp de straiele verzi. Cerul este, încă, senin.
Iată că Zâna Iernii a urcat în caleaşca ei argintie, trasă de cai albi ca spuma laptelui, îndreptându-se către noi. Deodată, din cer începură să cadă steluţe argintii de nea, mici, rare. Apoi, ele deveniră tot mai dese, presărându-se peste întreg ţinutul. Copiii, cei mai fideli prieteni ai Iernii, au ieşit afară, fermecaţi de frumuseţea primei ninsori, tulburând liniştea dimineţii.
Peste o vreme, cerul începe să plângă cu lacrimi mari de vată. Fulgii cad formând un strat pufos de nea. Steluţele se joacă de-a prinselea prin aer, se aşează pe crengile copacilor, pe pământ sau se fac nevăzute în palmele copiilor.
Vesele lacrimi de argint cad necontenit, ca o perdea strălucitoare. Oraşul s-a transformat într-un ţinut de basm, populat de miile de arătări jucăuşe. Cerul parcă plânge, dar copiii râd cu bucuria unor inimi curate, ce fac să vibreze inima cea rece a Iernii. De acum înainte, Iarna va domni în palatul său ca de lapte, până la venirea primăverii.
Fii ai fanteziei, fulgii de nea continuă să zburde prin aer, fascinând privirile tuturor. Orele trec nebăgate în seamă, ninse - parcă - şi ele.
După-amiaza ninsoarea se opreşte. Derdeluşul se umple de copii mari şi mici, ce trag după ei săniuţele. Crăiasa zăpezii le zâmbeşte, complice, din înaltul cerului. Săniile alunecă uşor pe omătul moale. Uneori săniuțele se ciocnesc, iar copiii cad, dar se ridică de fiecare dată răzând. Din neaua bogată, cei mici făuresc oameni de zăpadă, hazlii, cu nasul portocaliu. Nici bulgării de zăpadă nu întârzie să apară, construiţi cu măiestrie şi apoi azvârliţi de copii unii altora.
Pare că întreaga natură zâmbeşte tainic, bucuroasă de sosirea primei ninsori.
Pe nesimţite vine seara, iar negurile coboară învăluind zarea. Regina nopţii, Luna, se iveşte, caldă, pe cerul îngheţat. Sub razele ei, omătul pare o pulbere fină de argint. Noapte cade mai grea, mai lungă.
Frumuseţea primei ninsori încântă întotdeauna, rămânându-ne o luminoasă amintire a copilăriei!
Vreau să fiu pilot!
Publicat de Venera I.Scurtă compunere - categoria: povestioară.
Era o după-amiază de vară. Tocmai se zvântase pământul după o ploaie torențială. Soarele, prințul luminii, apăruse iarăși, și afară se reîncălzise. Cezar, un băiat de vreo șase anișori, se plimba prin grădină. Mama sa gătea în bucătărie.
Băiatul privea cerul limpede ca lacrima, dorind să vadă avionul tatălui său, deoarece acesta plecase de aproape o săptămână de acasă, la serviciu. Dar pe bolta senină nu pluteau decît cîțiva norișori albi. Din grădină, micuțul a ieșit la portiță să vadă dacă vine tatăl său, căci poate aterizase la aeroport deja și acum venea spre casă. Copilul s-a întors dezamăgit și a intrat în camera sa: „- De ce tata este tocmai pilot?”, se întreba el, cuprins de umbra îngrijorării.
O dată cu lăsarea serii, copilul a adormit.
Iată că, în vis, Cezar era purtat prin marea seninului de un norișor alb ca spuma laptelui. Norii, uriașii văzduhului, i se păreau că sunt niște munți acoperiți cu nea. Cum călătorea așa, prin inima cerului, simțea că în jurul lui se petrece o minune. Norișorul îl purta necontenit și îi vorbea:
„- Micuțule, vreau să îți arăt Împărăția Norilor, pe unde trece adesea tatăl tău.” Băiatul stătea cuminte pe norișor și privea în jur.
„- Uite, în partea aceea își au locuința Vântul, Viforul și Gerul” - și norul întinse o mână arătând spre miazănoapte. „- Spre răsărit locuiește Soarele, împăratul de foc al zilei. Acum te voi duce la Palatul Alb, unde domnește Regele Norilor.”
În curând ajunseră la porțile Palatului Alb, unde păzeau patru nori de alabastru. Porțile se deschiseră și norișorul împreună cu băiatul intrară. Înăuntru totul era zugrăvit în culorile tăcerii. Din loc în loc diamante străluceau, iar încăperile erau împodobite cu cristale, argint și pietre prețioase. Au înaintat amândoi pe un coridor lung cât calea răbdării și au ajuns în fața unei uși. Norișorul a bătut la ușă, iar ușa s-a deschis.
„- Zi-nnorată, preamărite Rege!”
„- Și ție! Dar cine este micuțul?”
„- Eu sunt Cezar. Tatăl meu este pilot și a plecat cu avionul. Nu l-am mai văzut de aproape o săptămână.”
Regele s-a ridicat de pe tronul său și a privit printr-o oglindă vrăjită, apoi a spus:
„- Tatăl tău este în drum spre casă.”
Băiatul a privit, nedumerit, oglinda.
„- Este o oglindă fermecată și prin ea văd totul de pe Pământ. Dar, acum, vino cu mine.”
Regele l-a luat de mână pe Cezar și, purtați de aripa vântului, i-a arătat tot palatul. „-Uite, aici este laboratorul de făcut vise. Moș-Ene lucrează aici și făurește vise pentru toți cei de pe Pământ. El are soluții magice pe care le amestecă și, astfel, dă naștere viselor.”
Mai târziu, Cezar a întrebat: „-De ce dați furtuni pe Pământ?”
„-Când vedem că oamenii sunt răi, mincinoși sau nedrepți, noi - norii - ne supărăm și-i pedepsim. Dacă sunt buni, noi le aducem ploaia, atât de necesară pentru culturile de pe câmpuri. Dacă ești bun, vei fi întotdeauna un prieten al norilor”, i-a spus Regele în final.
Dar iată că un glas l-a trezit, pe băiat, din vis. Era glasul tatălui său care se întorsese de la serviciu, din călătorie. Copilul era cuprins de lumina fericirii. Când tatăl lui s-a apropiat de el, Cezar i-a spus: „- Tată, când voi crește mare, vreau să fiu și eu pilot!”
Portretul unei ființe dragi, bunica
Publicat de Venera I.Scurtă compunere - categoria: portret/caracterizare.
Îmi amintesc cu bucurie de leagănul copilăriei mele, de casa bătrânească a bunicii, unde mi-am petrecut prima parte din copilăria mea. Îmi apar în minte chipul luminos al bunicii, glasul ei blajin și ochii strălucitori ca două perle misterioase.
Bunica era întotdeauna vioaie și veselă, o femeie ca pâinea cladă, mereu zâmbitoare, ce răspândea dintr-însa valuri de blândețe.
Adesea, mă lua de mânuță și-mi arăta grădina, mă plimba prin curte; seara îmi spunea povești, pe care eu le ascultam vrăjită. Sub povara anilor, în părul bunicii se iviseră fire de nea, dar acestea nu o împiedicau să fie cea mai frumoasă femeie - așa cum îmi părea mie - în straiele țărănești pe care și le lucrase cu màna ei, în tinerețe.
De câte ori mă lua cu ea să dea de mâncare la animale și la păsările de curte, eu o admiram cum le împărțea hrana și le chema după anumite cuvinte și după nume; parcă era mama lor, căci toate o ascultau și se adunau la chemarea ei.
Primăvara, când înfloreau ghioceii, viorelele și brândușele, mergeam în poieniță și umpleam, împreună, coșulețul cu flori, din care bunica lega buchețele și le așeza la fereastră.
Vara, când mergeam la râu să luăm apă ori să spălăm lâna, bunica îmi dădea voie să intru în apa cea uimitor de limpede, căutându-mă des cu privirea, să nu mă îndepărtez.
Toamna, când aduna legumele și fructele din grădină, punea deoparte pentru mine (și pentru frații mei) câteva dintre cele mai frumoase roade.
Iarna, în serile cu lună rece, bunica stătea lângă sobă torcând din fuiorul fermecat, cuprinsă de gânduri și de amintiri pe care le încheia printr-un oftat, ce eu nu-l înțelegeam la vârsta mea de atunci.
Duminica și în zilele de sărbătoare, bunica ieșea în sat și mergea la biserică. Se îmbrăca punând pe dânsa cele mai bune straie și își așeza pe cap o maramă de mătase. Stătea de vorbă cu alte femei și le dădea deseori sfaturi înțelepte.
Toate acestea s-au petrecut aievea, până când bunica a trecut la ceruri.
Câtă frumusețe sufletească, sensibilitate, duioșie și bogăție spirituală a avut bunica! Ce femeie harnică și optimistă a fost! Nu o voi uita niciodată!