Articole
Tipuri de copii - temperament şi atitudine
Publicat de Venera I.Personalitatea unui om este rezultatul dezvoltării unitare şi simultane a însuşirilor înnăscute, a deprinderilor învăţate în familie şi a celor dobândite sub influenţa mediului socio-cultural extern. Ea conferă fiecărei fiinţe umane trăsături unice şi o adaptare originală la universul înconjurător.
În primii ani de viaţă, ai copilăriei (şi ulterior ai adolescenţei), copiii relaţionează cu două lumi, preponderent: cea a familiei - afectivă, protectivă, blândă şi cea a şcolii - mai amplă, exigentă, încărcată de promisiunile viitorului. Iar apoi urmează să intre în contact şi cu lumea socială extinsă, a comunităţii în care trăiesc. Pentru a asigura integrarea în mod reuşit a copiilor în viaţa socială, aceste medii educaţionale trebuie să se completeze şi să se susţină reciproc.
Medicul, psihanalistul şi scriitorul francez André Berge (Defectele copilului, 1968, E.D.P., Bucureşti; Les Défauts de l'enfant, Payot, 1968) a identificat mai multe tipuri de copii, în funcţie de temperament şi de comportare: copilul sensibil, copilul sociabil, copilul hotărât, copilul conştiincios. Pentru fiecare dintre aceşti copii, există nevoi specifice şi o atenţie deosebită ce trebuie acordată de familiile lor pentru a le asigura o dezvoltare armonioasă şi o bună educaţie pentru viaţă.
Calitatea de părinte
Publicat de Venera I.Oare ştim să iubim?
Dumnezeu a iubit primul. Gratuit. Pentru totdeauna. Nu ştim de ce; sau poate... că da: Dumnezeu nu greşeşte niciodată; Dumnezeu-Părinte este IUBIRE, iar iubirea le arată oamenilor cum ar trebui să devină.
„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. […] Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (Corinteni, Cap. 13).
„A iubi” este chiar dumnezeiescul, „îngăduit” şi oamenilor.
Creşterea copiilor trebuie să se împlinească într-un climat familial în care dragostea necondiţionată să ocupe întâiul loc şi să creeze comunicare, toleranţă, sprijin reciproc, afecţiune, încredere, sinceritate, respect. Îngrijirea făcută fără participarea lăuntrică a părinților nu reuşeşte să formeze oameni sociabili, morali, echilibraţi, sensibili la nevoile semenilor lor.
Tipuri de părinţi
Publicat de Venera I.„A fi părinte e uşor, dar nu e simplu.” (Zig Ziglar)
A devenit o constantă, din nefericire, faptul că pe întreaga planetă, zilnic, mii de copii adorm flămânzi, sunt bolnavi, nu merg la şcoală sau nu ştiu să citească şi să scrie; nenumăraţi copii sunt bătuţi, sunt maltrataţi sau sunt trimişi la muncă forţată. În întreaga lume, în fiecare an mor aproximativ 8.1 milioane de copii, cu vârsta sub 5 ani, din cauze care pot fi prevenite sau tratabile; aşadar, 22.121 copii vârsta sub 5 ani mor în fiecare zi, adică 924 de copii în fiecare oră, 15 copii în fiecare minut, adică un copil moare la fiecare 4 secunde... Dureros fapt... (sursa: UNICEF - Levels & Trends in Child Mortality - Report 2010).
Organizaţiile guvernamentale sau nonguvernamentale cu competenţe în domeniul protecţiei copilului sunt deseori depăşite de situaţie, copleşite. Guvernele se arată neputincioase în a corecta neajunsurile, în a stăvili adâncirea sărăciei, în a perfecţiona programele de sănătate, de educaţie etc. Realitatea este devastatoare, departe de textele legilor în domeniu, convenţiilor internaţionale stabilite, declaraţiilor etc.
Devine firesc şi obligatoriu să ne reîntoarcem cu toţii privirile, mai mult ca oricând, către aceea ce este, şi a fost în toate timpurile, „arca salvatoare” a societăţii, „oaza de rezistenţă” – familia. De ce este familia atât de importantă în existenţa unui om? Care sunt resorturile ei nevăzute ce îi modelează acestuia devenirea? Cum de nevoia unui „acasă” primitor, cald, urmăreşte fiece fiinţă întreaga sa viaţă, la fel de puternic precum necesităţile de hrană ori de adăpost? Poate tocmai fiindcă familia este aceea care păstrează încă resursele tainice – spirituale şi energetice – pentru a reînnoi şi vindeca, din interior, comunitatea umană. Familia trebuie preţuită ca un dar, trebuie sprijinită să-şi împlinească rostul tainic. Îngrijirea şi formarea copiilor, începute în familie, pot fi factorii catalizatori pentru a creşte oameni sănătoşi, echilibraţi, capabili, morali, responsabili, sensibili la nevoile semenilor lor.
În acest proces complex al formării pentru viaţă, nu pot fi ignorate multele obstacole, deloc metafizice, ivite la tot pasul. Este de ajuns să ne uităm în jurul nostru, aproape, ca să fim asaltaţi de mulţimea de veşti proaste privind condiţiile în care familiile sunt nevoite a creşte propriii copii şi nepoţi: violenţa (de toate tipurile) răzbate de oriunde, poluarea este răspândită pretutindeni, televiziunea şi Internetul au un rol copleşitor (negativ, de multe ori) în formarea personalităţii tinerilor, conflictul dintre generaţii se acutizează, lumea globalizată şi dezvoltarea tehnicii pun sub semnul întrebării valorile morale şi perenitatea lor. Noile familii, în care cei doi părinţi lucrează 8-10 ore la serviciu, la care se adaugă alte ore pe drumuri, la cumpărături, treburi casnice etc. ne determină să REGÂNDIM modul în care SE POT CREŞTE copiii în societatea actuală.
Cu toţii ne dorim, la un moment potrivit din existenţa noastră, să întemeiem propria familie, să aducem pe lume copii. Dar suntem pregătiţi într-adevăr să fim buni părinţi? Ştim oare ce înseamnă această nobilă misiune, această binecuvântare? Care îi sunt provocările? Putem fi modele pozitive pentru copiii noştri? Suntem suficienţi de conştienţi că trebuie să devenim întâi buni oameni pentru a ne putea forma buni copiii? Când să îi ajutăm pe copii? Cum să îi sprijinim? Cât timp să petrecem alături de ei? Cum să îi hrănim sănătos? Când şi unde să îi plimbăm? Cum să îi deprindem cu disciplina? Cum să abordăm educaţia sexuală a tinerilor? Cum să folosim lauda şi încurajarea, fără a devia către răsfăţ? Cum să ne cunoaştem copiii, cum să le descoperim înclinaţiile? Şi mai sunt numeroase alte întrebări la care familia modernă este provocată să caute răspunsuri pertinente...
Mic ghid de alimentaţie sănătoasă
Publicat de Venera I.Esenţa sănătăţii organismului uman constă într-un regim alimentar echilibrat, în asigurarea necesarului de lichide, în practicarea de exerciţii fizice zilnice şi activităţi în aer liber, în menţinerea unor bune relaţii cu semenii şi în păstrarea unei atitudini pozitive, plină de speranţă.
Obiceiurile alimentare îşi pun amprenta asupra întregii vieţi a omului şi influenţează hotărâtor starea sa de bine.
Pentru a ne asigura o alimentaţie echilibrată, câteva informaţii simple, dar folositoare, vin în ajutorul nostru:
Citeşte mai mult ...
Lumea noastră, plină de culoare
Publicat de Venera I.„Domnul, Lumina culorii." (Iov, „Vechiul Testament")
„Natura creează pentru noi în fiece zi tablouri de o infinită frumuseţe, trebuie doar să avem ochi să le vedem...” (John Ruskin)
Natura a avut grijă să ne înveţe frumuseţea culorilor, punându-ne la îndemână universul său cromatic, să ne inspire şi să ne creeze emoţie.
Din cele mai vechi timpuri, culorilor li s-a asociat o simbolistică proprie, variind de la o cultură la alta.
Chiar şi unele expresii din popor au împrumutat din această simbolistică: „inimă albastră”, „sânge albastru”, „negru de supărare”, „a face zile negre”, „a vedea totul în negru”, „a vedea roșu înaintea ochilor”, „a se face galben ca ceara”, „a spune verde în faţă”, „a vedea totul în roz”, „alb la faţă”, „zile albe”, „scris negru pe alb” etc.
Cum ar fi lumea fără culori?
 |
 |
 |
 |
O lume fără culori ar fi o lume mai săracă, mai tristă...
De ce?
Pentru că
Omul frumos
Publicat de Venera I.Ce înseamnă a fi „frumos”?
Oare înfățișarea unui om îl face să fie bun, milos sau atent cu cei din jur? Nu. Îl face blând și generos? Nu. Îl face iubitor, darnic, drept sau înțelept? Nu.
Este trist să observi că oamenii se compară între ei sau se judecă după înfățișare. Nu de puține ori devin frustrați și fac o dramă din nepotrivirea față de așteptările lor sau ale semenilor.
Îmi doresc să înțelegem mai mult frumusețea... „Pentru ca să fie frumos, un lucru trebuie să fie mai întâi bun și adevărat”, era convins Ioan Slavici.
De ce uităm să cunoaștem mai profund, dincolo de înfățișare, să ne „vedem” limpede unul pe altul?
Prea mulți oameni cred că frumusețea are o limită de vârstă; că frumusețea este doar tânără, fără riduri, înaltă, suplă, voinică etc. Nu este așa. Iar fiecare rid, cu siguranță, spune povestea despre viața noastră, a fiecăruia; și ne arată că se poate îmbătrâni plăcut, armonios.
Mă gândesc, de pildă, la bunicii mei. Bunicii au mereu o frumusețe aparte; eternă. Nu există bunici adevărați urâți, există doar BUNICI. Și nu cred că vreun nepot din lumea aceasta, care a cunoscut într-adevăr căldura și bonomia din privirea bunicilor săi, mă va contrazice... Cât firesc, câtă simplitate și modestie în surâsul unui om al satului... și, desigur, al lui Dumnezeu.
Pentru greci, frumusețea era „forma în care divinul se manifesta în oameni”, forma în care sufletul se înfășoară în trup și se păstrează curat.
Aspectul fizic nu spune mult, ba chiar spune prea puțin uneori... Ca „parte divină din om”(parafrază), FRUMUSEȚEA cea adevărată, cea dincolo de estetic, întotdeauna răzbate din interior; ea se poate simți mult mai lesne și mai puternic decât se poate vedea. Omul este cel înzestrat să o simtă, indiferent dacă oglinzile înclină sau nu să confirme adevărul ochiului său sufletesc.
Om frumos ești și poți fi: oricând părintele, partenerul de viață ori propriul copil îți va spune asta (atunci ești, de regulă, cel mai frumos); atunci când zâmbești; atunci când te rogi; când te plimbi prin natură; când te bucuri, de pildă, că în zborul lui - un fluturaș - s-a oprit pentru o secundă să te salute; ori când cățelușul a venit vesel să te îndemne la joacă... O mulțime de momente în care ești tu.
Numai dacă nu mai știi să zâmbești se poate spune că ți-ai pierdut din frumusețe...; dar o poți recâștiga. Căci OM FRUMOS poate fi oricine (nu lăsa pe nimeni să te mintă contrariul); poate păstra frumusețea cu care a fost creat, unic, tainic. Poate trăi frumos.
Și dacă „frumusețea va salva lumea” (F. M. Dostoievski), este pentru că omul salvator (și salvat, totodată) est OMUL FRUMOS.
Inteligența
Publicat de Venera I.Inteligența – este dependentă din punct de vedere fiziologic de structurile cortico-subcorticale, care sunt diferite și specializate.
Emisfera cerebrală dreaptă - controlează activitatea și funcțiile mâinii, piciorului, ochiului, urechii de pe partea stângă a corpului; guvernează capacitatea de sinteză, elaborează stările pasionale, realizează conexiunile pentru percepțiile spațiale, pentru forme în general. Activitatea predominantă a emisferei cerebrale drepte dă șansă de reușită în literatură, în artă, pentru că este sediul imaginației, al creativității.
Emisfera cerebrală stângă - controlează activitatea și funcțiilor mâinii, piciorului, ochiului, urechii de pe partea dreaptă a corpului, guvernează capacitățile analitice, favorizează înclinația spre măsură, ordine, armonie, raționalitate și controlează structurile limbajului articulat. Predominanța activității emisferei cerebrale stângi conduce la o mai mare sensibilitate la dezorganizare și la stres.
Cele două emisfere conlucrează permanent.
Persoana cu dominantă cerebrală dreaptă tinde să fie extravertită, evită detaliile și înregistrează conceptele, sesizează rapid ideile și este capabilă să le lege într-o imagine cu sens; masa sa de lucru este dezorganizată; începe multe activități în același timp.
Persoana cu dominantă cerebrală stângă dobândește cunoștințe mai ales prin lecturi, știe să se exprime verbal, gândirea și scrierile sale sunt logice, masa de lucru este organizată pentru o eficacitate maximă.
Există mai multe tipuri de inteligență:
Stadiile dezvoltării
Publicat de Venera I.Pe scurt, stadiile dezvoltării sunt:
Temperamentul
Publicat de Venera I.Temperamentul – este latura dinamico-energetică a personalității.
Temperamentul este înnăscut (are o bază ereditară ce determină o predispoziție). Se manifestă în conduita oamenilor. Prin educație și autoeducație unele trăsături temperamentale, ce pot avea efecte neplăcute pentru individ, pot fi corectate.
În literatura de specialitate apar mai multe tipuri temperamentale. Primii care au căutat explicația lor au fost Hipocrate și Galenus.
Au fost evidențiate patru tipuri temperamentale:
Elemente de analiză grafologică
Publicat de Venera I.Imaginea de sine – se identifică în scris în litera "t", mai precis în bara literei "t".
Cu cât bara este trasată mai spre vârful literei, cu atât persoana are o imagine de sine mai bună. Pentru a identifica imaginea de sine, se vor observa doar literele "t" care au bara liberă, fără a fi legată de litera următoare. Când bara din "t" este legată de litera următoare, aceasta semnifică fluiditate în gândire.
De multe ori apar în scris litere "t" cu imagine de sine medie-înaltă și respectiv joasă. Acest lucru înseamnă că persoana în cauză are imagine de sine bună în unele contexte ale vieții, iar în altele exact opus. Dacă bara de la litera "t" se află în vârful literei, acest lucru semnifică o imagine de sine impecabilă. În acest caz există riscul unei supraevaluări.
Cànd analizăm scrisul unei persoane, trebuie să ne asigurăm că o respectăm. Unei persoane cu încredere în sine slabă nu trebuie să-i spunem în mod direct accest lucru. Putem să-i spunem că de multe ori se simte neputincioasă și nu are încredere suficientă în forțele proprii deși poate avea succes.
Sinceritatea – se identifică în scris în litera "o".
Dacă litera "o" este scrisă fără bucle (ca cifra 0), acesta semnifică un nivel ridicat de sinceritate.
"Mincinosul patologic" - scrie litera "o" cu două bucle - una în stânga, cealaltă în dreapta - care se intersectează (e obligatoriu să se intersecteze). El va minți dacă este pus într-o situație limită din care nu știe cum să scape; va minți pentru a ascunde unele defecte/neajunsuri pe care le are. Nu este o persoană integră, ci una cu mai multe măști, cu o doză mare de ipocrizie, putând înșela sau minți ușor.
O buclă în dreapta (în cadrul literei "o") înseamnă secretivitate. O buclă în stânga înseamnă autoînșelare (negarea realității).
Entuziasmul – energia pozitivă, manifestată și la nivel fizic (nu ține de așteptări, fiind diferit de optimism). Se observă tot în bara literei "t".
Persoanele entuziaste scriu bara literei "t" foarte lungă. Entuziasmul apare la persoanele cu imagine de sine bună, dar nu este o regulă. De cele mai multe ori, entuziasmul este trăsătura persoanelor ce își setează obiective provocatoare, motivante ("vitaminele pentru trup"). Entuziasmul excesiv are dezavantaje.
Trebuie respectată și opțiunea persoanelor de a fi pragmatice (la polul opus entuziasmului).
Dragă părinte,
Mă adresez ție, celui atât de interesat de educația și buna creștere a copilului tău. Știi și tu, ca și mine, că Internetul a devenit atât de ușor accesibil copilului de azi, încât, adesea, te regăsești neputincios în a-i superviza sursele de (in)formare.
De aceea, m-am gândit să-ți vin în ajutor.
Tocmai i-ați cumpărat copilului dumneavoastră o tabletă electronică? Ați putea fi interesați să citiți următoarele rânduri.
Școala pentru Sănătate Publică de la Harvard prezintă rezultatele unui studiu conform căruia tabletele pot cauza dureri de cap și de gât utilizatorilor.
Ergonomia în utilizarea calculatorului: