Citate
• „Dragostea nu pune la socoteală niciodată răul.”
• „Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece” (Cântarea Cântărilor 8:7); „căci dragostea este de la Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7)
• „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:20)
• „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9,23)
• „Orice vorbă poate fi contestată de altă vorbă. Dar cine poate, oare, contesta Cuvântul ?”
Vorbe de înţelepciune
Publicat de Venera I.„Să înceapă osteneala aceasta […] să sparie gândul. A lăsa […] nescris, […] ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoţ lumii la vedere [...]” (Miron Costin)
• „Ştiţi de ce se înseninează cerul atât de frumos după o grea şi fertilă ploaie? Ca să se arate că e o mai mare bucurie de a da decât de a primi.” (Lucian Blaga)
• „Cine crede în zbor e stăpân peste zare.” (Lucian Blaga)
• „Fericirea nu este o destinaţie, ci un mod de a călători.” (Burton Hills)
• „A nu trăi în zadar înseamnă a şti să dai vieţii pământești aspectul unei captivități cerești.” (Lucian Blaga)
•„Un om împreună cu Dumnezeu formează întotdeauna majoritate.” (John Knox)
• „Oamenii Îl văd pe Dumnezeu zi de zi, numai că ei nu-L recunosc.” (Pearl Bailey)
• „Bunătatea se regăseşte peste tot în viaţa de zi cu zi, semn că Dumnezeu e şi-n cele mai mărunte lucruri: în hrana de pe masă, în poveştile de seară, în iubire, în belşugul holdelor şi sporul cirezilor, în sport, muzică şi cărţi, în creşterea copiilor - peste tot unde curge plăcerea şi graţia străluceşte. Şi chiar în momentele noastre cele mai rele, de vanitate şi de lăcomie, dacă privim în jur putem vedea, în apropiere, lumina bunătăţii oamenilor obişnuiţi.” (Garrison Keillor)
• „Banul săracului e cald. Fiindcă săracul îl ține tot timpul în mână.” (Lucian Blaga)
• „Zâmbetul este lumina de la fereastra chipului tău, care îi anunţă pe ceilalţi că eşti acasă.” (Denis Waitley)
• „Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara.” (Pablo Neruda)
• „Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor. Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea să-l ridice.” (Eclesiastul 4; 9-10)
• „Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi ca să ajute un copil.” (Pitagora)
• „Îndreaptă-ţi mereu privirea către acele lucruri care nu sunt făcute de om... un munte sau o stea, curgerea unui fluviu. Şi atunci te va surprinde înţelepciunea, răbdarea, şi înainte de toate, senzaţia de siguranţă că nu eşti singur pe lume.”
• „Să trăieşti în modestie; să cauţi eleganţa şi nu luxul, rafinamentul şi nu strălucirea; să fii important, dar să nu cauţi recunoaşterea şi să ai de toate, fără să fii bogat; să studiezi mult, să gândeşti în tăcere, să vorbeşti încet şi să fii sincer; să asculţi păsările şi stelele, pe copii şi pe înţelepţi; şi să ai mereu inima deschisă; să treci peste toate şi să fii curajos.” (William Ellery Channing)
• „Visul pe care îl visezi singur rămâne un vis, visul pe care îl visezi cu alţii devine realitate.” (scripturile antice tibetane)
• „Fiinţa umană seamănă cu nisipul. Trebuie luat din grămadă un fir [...]: doar atunci se poate sfărâma. Furtunile îl pot doar împrăştia, dar se depune în altă parte, iar călcatul în picioare nu produce în masa lui decât găuri care practic nu-l ating.” (Marin Preda - „Cel mai iubit dintre pământeni”)
• „Pretutindeni, în ziua de azi, mintea sceptică a omului a început să nu-şi mai dea seama că adevărata chezăşie a vieţii nu poate fi dobândită numai prin străduinţele lui, oricât s-ar osteni de unul singur, că pentru asta trebuie ca toţi oamenii să se străduiască împreună, cu puteri unite.” (F. M. Dostoievski - „Fraţii Karamazov”)
• „De vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine.” (Nicolae Iorga)
• „Înseamnă să nu fii bun la nimic dacă eşti bun doar pentru tine...”
• „Nu putem face lucruri mari - numai lucruri mărunte cu o dragoste mare.” (Maica Tereza)
• „Dacă vrei să găseşti o floare de colţ nu o iei pe potecă, ci printre bolovani, mărăcini şi pietre ascuțite... dar dacă o vei găsi, nu te vei mai uita la zgârieturile şi vânătăile tale, ci la ea.” (Ştefan Pârvan)
• „Vrei să faci un om să fie mai bun? Începe prin a-l iubi..”
• „Sunt clipe de nedefinit, acelea în care două suflete îşi vorbesc într-o limbă ce nu poate fi înţeleasă decât de ele, când tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viaţa acestei lumi.” (Victor Hugo)
• „Caută şi păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieţii tale.” (Marcel Proust)
• „Cum mi-aş dori să devin? Ferm, simplu, liniştit, cald.” (Dag Hammarskold)
• „Ieşi din casă la răsăritul soarelui: dansează pe o pajişte - ori aşează-te lângă un pârâu şi mulţumeşte-te doar să exişti. Curgerea apei îţi va lua toate grijile şi le va duce departe, în mare.” (J. Donald Walters)
• „Pretutindeni unde aruncăm privirea, fie în interiorul munţilor care sunt plini de imagini ale lumilor de mai înainte sau în minunata lume a plantelor, care acoperă ca un covor pestriţ văile şi munţii noştri, fie pe cer cu stelele lui sclipitoare, fie în propriul nostru suflet, pretutindeni întâlnim mâna conducătoare a unui Atotputernic, Care este Dumnezeu.” (Osw Heer)
• „Noi toţi cădem. Mâna de-acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând...
Dar este Unul care ţine-n Mână
căderea asta, nesfârşit de blând...” (Rainer Maria Rilke - „Toamnă”)
• „Viaţa trebuie luată aşa cum vine. Să ştii numai să compensezi neplăcerile şi greul ei cu tot ceea ce este bun şi frumos.” (E. Knight)
• „Nu uita să te bucuri şi de lucruri mărunte. O floare, un cântec, un fluture ce ţi se aşează pe mână.” (Ellen Levine)
• „Cel ce zâmbeşte e mai puternic decât cel ce răcneşte.” (proverb japonez)
• „De obicei, marile idei sunt simple.”
• „Prietenia nu subordonează, ci egalează. Ea înseamnă ridicarea unuia prin celălalt la Dumnezeu.” (Sfântul Grigorie de Nazianz)
• „În omeneasca viaţă dată,/ De-acum şi până-n veşnicie,/ Să nu fii singur niciodată,/ Prietenii tot buni să-ţi fie.” (Petre Gigea Gorun)
• „Nu cunoaştem pe nimeni, decât prin prietenie.” (Fericitul Augustin)
• „Să ne străduim mai presus de toate să fim buni la suflet, apoi cinstiţi, şi, în sfârşit, să nu lăsăm niciodată să se aştearnă uitarea între noi.” (F. M. Dostoievski – „Fraţii Karamazov”)
• „Fii dar cu luare-aminte, fii blajin şi fă cât poţi mai bine ce trebuie să faci. Într-asta stă viaţa.” (Hector Malot - „Singur pe lume”)
• „Miracolul omului nu constă în a zbura, nici în a călca pe ape, ci în a umbla pe pământ.” (proverb chinezesc)
• „Numai cu inima poţi vedea, esenţialul este invizibil pentru ochi.” (Antoine de Saint-Exupery)
• „Dumnezeu, în care spui că nu crezi, crede El în tine.” (Nicolae Steinhardt - „Jurnalul fericirii”)
• „În locul în care vi se întâlneşte propriul talent cu nevoile lumii, acolo se află vocaţia voastră.” (Aristotel)
• „Un om inteligent se deosebeşte după răspunsurile pe care le dă. Un om înţelept se deosebeşte după întrebările pe care le formulează.” (Naguib Mahfouz)
• „Nevoia nu a obţinut niciodată o negociere bună.” (Benjamin Franklin)
• „Corabia vieţii să-ţi fie uşoară; ia-ţi doar strictul necesar - căldura căminului, plăcerile simple, un prieten sau doi care să-şi merite numele, cineva pe care să-l iubeşti şi care să te iubească, o pisică, un câine şi ceva de îmbrăcat...” (Jerome K. Jerome)
• „Nimic nu-i va mulţumi pe cei ce nu ştiu a se mulţumi cu puţin.” (proverb grecesc)
• „A fi mulţumit cu cât ai deja este cea mai mare şi mai sigură dintre bogăţii.” (Marcus Tullius Cicero)
• „Nu poţi avea TOT-ul. N-ai avea unde să-l pui.” (Ann Landers)
• „Indiferent de ceea ce îţi rezervă viitorul, este sigur că va trebui să înveţi în fiecare zi din viaţa ta.”
• „În renunţări sunt, uneori, eroisme mai mari decât în victoriile violente.” (Victor Eftimiu)
• „Majoritatea oamenilor irosesc mai mult timp şi mai multă energie încercând să evite o problemă decât dacă ar încerca să o rezolve.” (Henry Ford)
• „Lucrul în echipă este mijlocul prin care oamenii obişnuiţi obţin rezultate neobişnuite.”
• „Ceea ce credem, ceea ce ştim sau ceea ce gândim contează mai puţin. Ce contează cu adevărat este ceea ce facem.” (John Ruskin)
• „Există oameni atât de drăguţi, de senini şi de agreabili încât prezenţa lor are o influenţă bună asupra noastră. Dacă ei înşişi îşi fac apariţia într-o încăpere, avem impresia că lumina devine mai puternică în jurul lor.” (Henry Ward Beecher)
• „Raiul pe Pământ nu este acel loc pe care trebuie să-l găsim, ci alegerea pe care înţelegem fiecare să o facem cu viaţa noastră.”
• „Bântuind prin lume în căutarea frumuseţii, ori o purtăm în noi, ori n-o vom găsi niciodată.” (Ralph Waldo Emerson)
• „Dacă vrei să îţi faci planuri pentru un an, cultivă orez; dacă faci planuri pentru 10 ani, atunci plantează copaci; dacă însă îţi faci planuri pentru o viaţă, educă oameni.” (proverb chinezesc)
• „Viaţa aşteaptă doar ca noi să ne deschidem sufletul în faţa minunilor şi să ne simţim demni de toate lucrurile bune puse deoparte nouă.” (Louise L. Hay)
• „Să ne facem timp pentru a visa, timp ca să ne aducem aminte. Şi pentru a atinge infinitul. Să ne facem timp pentru a FI.” (Gladys Taber)
• „Dacă fiecare ar acţiona fără gândul recompensei, Pământul ar fi un rai.” (Mircea Eliade)
• „Cuvântul care aduce pace este mai preţios decât o mie de alte cuvinte.” (Dhammapada)
• „Cu două degete muiate în apă poţi să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poţi stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face. Căci noapte nici nu poate fi. Nici noaptea pământului, noaptea cea mare, nu e noapte, ci doar o umbră într-un univers de lumină.” (Lucian Blaga)
• „Să trăim măcar o zi în ritmul naturii, să nu ne mai temem de fiecare coajă de nucă ori aripă de ţânţar de pe drum. Haidem să ne trezim devreme, să alergăm ori să ne oprim, cu blândeţe, firesc... Hai să nu ne mai lăsăm copleşiţi de vâltoarea zilelor, de morişca vieţii... şi dacă maşinăriile vor suna să le lăsăm să sune până vor răguşi. Şi de clopotul va suna, de ce ne-am grăbi?” (Henry David Thoreau)
• „Natura creează pentru noi în fiece zi tablouri de o infinită frumuseţe, trebuie doar să avem ochi să le vedem...” (John Ruskin)
• „Cunoaştere era în toate lucrurile. Lumea era ca o imensă bibliotecă, iar cărţile ei erau pietrele, frunzele, iarba, pâraiele... Învăţam ceea ce numai copiii naturii învaţă vreodată... şi anume să simţim frumuseţea.” (Luther Standing Bear)
• „O Minte liniştită supune universul întreg.” (Chuang Tzu)
• „Timpul este scara întinsă de eternitatea lui Dumnezeu, pusă la dispoziţia mea după măsura mea, printr-o lucrare a lui Dumnezeu la nivelul meu.” (Per. Dumitru Stăniloae)
• „Partea de timp împrumutată lui Dumnezeu nu se pierde, ci se dă înapoi cu mare adaos. Dumnezeu va înlătura toate întâmplările aducătoare de greutăţi; va da trupului putere, sufletului sârguinţă, afacerilor înlesnire şi reuşită în toată viaţa celor care aleg pe cele duhovniceşti.” (Sf. Vasile cel Mare)
• „Adună-te cu omul înţelept;/ El seamănă cu apa curgătoare:/ Prin stâncă îşi croieşte drumul drept/ Şi-n calea lui pustiul dă în floare.” (Petre Gigea Gorun- „Netoţi şi înţelepţi”)
• „Prietenia este, în primul rând, un exerciţiu de admiraţie; atunci când îl poţi face, te umpli de bucurie cum se umple cerul de mireasma primăverii, într-atât încât se oglindesc salcâmii în lumina stelelor.” (Per. Constantin Necula)
• „Dragostea arde relele. Fericit e cine o are!” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii.” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Biruiţi răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu.” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Iubeşte şi vei proceda cu dreptate în orice prilej. Acest principiu duhovnicesc te va învăţa cum să procedezi în toate împrejurările. […] Iubirea toate le întoarce în mijloace pentru mântuirea şi fericirea noastră.” (Per. Arsenie Boca - „Despre durerile oamenilor”)
• „Tânărul dornic de afirmare:
- Ce aş putea face pentru pacea lumii?
Înţeleptul:
- Nu trânti uşa atât de tare.”
• „Credinţa face ca toate să fie posibile, speranţa face ca toate să se întâmple, iar iubirea le face pe toate frumoase.”
• „Ridică-ţi mâna şi ciocăneşte uşor în cerul nopţii. Apoi ascultă.” (David Bell - „Zen-isme - umor şi iluminare”)
• „A nu acţiona înseamnă a acţiona.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Iubirea trecută: doar amintiri.
Iubirea viitoare: doar fantezii.
Iubirea adevărată: doar acum.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Dacă îţi doreşti reîntoarcerea aceluiaşi vis, nu mai laşi loc pentru un alt vis.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Ai grijă de ACUM, de fiecare clipă, iar restul timpului va avea singur grijă de sine.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Râul cântă o şoaptă de iubire,
scrisă de ploaie,
purtată de munte,
tânjind după mare.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Îţi voi indica unde se află luna, dar pentru a o vedea, trebuie să nu te mai uiţi la degetul meu.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Acest moment include toată durata vieţii tale.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Poţi compara orice lucru, dar numai cu sine însuşi.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „O broască ce trăieşte pe fundul unui puţ poate crede cu toată sinceritatea că a văzut întreaga lume.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Spaţiul gol din interiorul vasului este acela care îi dă utilitate acestuia.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Puţine lucruri sunt la fel de simple ca pacea.” (David Bell -„Zen-isme”)
• „Muzica exprimă ceea ce nu se poate spune în cuvinte şi despre care nu se poate tăcea.” (Victor Hugo)
• „Cum să-ţi explic ce este muzica, dacă nu-ţi este de-ajuns că o auzi, dacă nu eşti pregătit să te laşi copleşit de ea?” (Antoine de Saint-Exupery)
• „Farmecul muzicii îmblânzeşte şi fiara sălbatică.” (William Congreve)
• „În iubire, nimeni nu-i mic. Un fir de iarbă devine punct de sprijin al cerului.” (Victor Hugo)
• „Dacă studiezi cu dragoste orice făptură, vei găsi multă frumuseţe în ea; ai să descoperi câte lucruri minunate sunt necesare pentru a face chiar şi cea mai obişnuită dintre fiinţe.”
• „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului şi iubirii a învins mereu. Au existat tirani şi criminali şi, pentru un timp, păreau de neînvins, dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna.” (Mahatma Gandhi)
• „A învăţa că în viaţă, mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil.” (Mahatma Gandhi)
• „Ochi pentru ochi, şi lumea va deveni oarbă”. (Mahatma Gandhi)
• „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. ('Mahatma Gandhi)
• „Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu şi lăcomia lui.” (Mahatma Gandhi)
• „Nu vom fi niciodată îndeajuns de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul.” (Constantin Brâncuşi)
• „Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.” (Rabindranath Tagore)
• „Mai întâi iubeşte natura, abia mai târziu ajungi la om.” (Jules Renard)
• „Păşeşte înainte în lumina lucrurilor, lasă natura să-ţi fie profesor.” (William Wordsworth)
• „Nu mă satur niciodată să învăţ acest alfabet măreţ al naturii; în fiecare zi caut să descopăr o literă nouă.” (Victor Hugo)
• „Să lăsăm natura să-şi urmeze calea. Ea îşi cunoaşte drumul mai bine ca noi.” (Michel de Montaigne)
• „Natura nu produce nimic al cărui folos să nu se vadă vreodată.” (Comenius - „Didactica Magna”)
• „Tot ce creează tace. Natura-şi deschide florile ei în cea mai adâncă tăcere. Numai distrugerea vrea gălăgie. – Nu este războiul cel mai mare zgomot pe care-l face omul pe pământ?” (Alexandru Vlahuţă)
• „Omul poate stăpâni natura cât timp ţine seama de legile ei.” (Grigore Antipa)
• „Ascultă liniştea naturii. Ea este incapabilă de a minţi.” (Jean Rostand)
• „Inima omului, departe de natură, se împietreşte; lipsa de respect pentru vietăţi va conduce repede la lipsa de respect pentru oameni.” (din înţelepciunea indiană)
• „Iubiţi toată plăsmuirea Ziditorului acestei lumi, în întregimea ei, precum şi fiecare grăunte de nisip în parte. Cătaţi cu drag la fiece frunzuliţă, la fiece rază de soare. Iubiţi dobitoacele necuvântătoare, şi firul de iarbă, iubiţi orişice lucru însufleţit. Iubind, veţi înţelege taina divină ce se ascunde în toate şi, desluşind-o o dată pentru totdeauna, cu fiecare zi vi se va arăta tot mai lămurit. Numai aşa veţi putea îmbrăţişa întreaga lume cu o dragoste desăvârşită, atotcuprinzătoare.
Iubiţi dobitoacele: către ele şi-a îndreptat Dumnezeu mai întâi gândul şi le-a hărăzit o bucurie senină. Nu le-o stricaţi şi nu le chinuiţi, feriţi-vă să le răpiţi bucuria de a trăi, spre a nu sta împotriva celor lăsate de Dumnezeu.
Omule, nu te semeţi socotindu-te mai presus decât dobitocul necuvântător, căci el fără de prihană este, pe când tu, cu toată semeţia ta, pângăreşti pământul oriunde îţi calcă piciorul [...] Şi, din păcate, vai vouă, aşa se întâmplă aproape cu fiecare dintre noi!” (F. M. Dostoievski - „Fraţii Karamazov”)
• „Dragostea îi arată omului cum ar trebui el să fie. Când iubeşti, descoperi în tine o nebănuită bogăţie de tandreţe şi duioşie şi nici nu-ţi vine să crezi că eşti în stare de o astfel de dragoste.” (A. P. Cehov)
• „Conştiinţa datoriei fără dragoste ne face morocănoşi,
Răspunderea fără dragoste ne face brutali,
Dreptatea fără dragoste ne face duri,
Priceperea fără dragoste ne face ipocriţi,
Cunoaşterea fără dragoste ne face încăpăţânaţi,
Stăpânirea fără dragoste ne face avari,
Credinţa fără dragoste ne face fanatici,
O viaţă fără dragoste nu-şi află Sens.”
• „Educaţia produce cel mai valoros tezaur – personalitatea umană.” (G. Văideanu)
• „O bună educaţie este izvorul întregului bine din lume.” (I. Kant)
• „Când este voinţă, este şi cale de mers.” (G. B. Shaw)
• „Lucrul început este pe jumătate făcut; cutează, deci, să începi.” (Horaţiu)
• „Studiaţi nu ca să ştiţi mai mult decât alţii, ci mai bine ca ei.” (Seneca)
• „Nu poţi dori ceea ce nu cunoşti.” (Voltaire)
• „Puterea caracterului întrece pe cea a inteligenţei.” (Emerson)
• „Talentul se formează în singurătate, caracterul în societate.” (Goethe)
• „A pretinde oamenilor mereu eforturi sporite, fără a te ghida după o serie de principii ale conducerii, aceasta este o cale care nu duce la nimic bun.” (W. E. Deming)
• „Cu cât este mai grea încercarea, cu atât mai mare este gloria după ce o depăşeşti.” (Epicur)
• „Dascălul trebuie să se străduiască să-şi facă cu bucurie slujba sa de învăţător şi să-i ajute pe copii pentru a renaşte duhovniceşte, lucru pe care nu au posibilitatea să-1 facă toţi părinţii, chiar dacă au intenţie bună. De asemenea, să aibă grijă ca, pe lângă cunoştinţele pe care le învaţă, copiii să devină şi oameni buni. Altfel, la ce va folosi învăţătura de carte? Societatea are nevoie de oameni corecţi, care să-şi facă meseria cum trebuie, oricare ar fi ea. Învăţătorul nu trebuie să se limiteze numai la examinarea elevilor, ci să aibă în vedere şi calităţile lor, cum ar fi evlavia, bunătatea, mărimea de suflet. Notele puse de Dumnezeu nu se potrivesc întotdeauna cu cele puse de învăţători. Se poate ca nota patru a unui copil să fie zece la Dumnezeu, iar nota zece a altuia la Dumnezeu să fie patru.” (Cuv. Paisie Aghioritul - „Viaţa de familie”)
• „Munca este o binecuvântare. […] Mai demult se spunea: „Mai bine să rupi tălpile decât păturile”. La ce se refereau? Voiau să spună că este mai bine să rupi tălpile încălţămintei lucrând decât să stai în pat trândăvind. Munca este o binecuvântare, un dar al lui Dumnezeu. Ea dă vioiciune trupului şi prospeţime minţii. Dacă Dumnezeu nu ar fi dat munca, omul ar fi mucezit. Nici la bătrânețile lor oamenii harnici nu încetează să muncească, căci de vor înceta să lucreze câtă vreme mai sunt în putere vor cădea în melancolie. Nelucrarea este moarte pentru ei. […] De altfel, odihna trupească pe care o caută unii nu este o stare permanentă, ci uită numai pentru un scurt timp de stresul lor. Au mâncarea lor, prăjitura lor, baia şi odihna lor, dar de îndată ce se termină acestea, caută altă odihnă. Şi astfel sunt mereu mâhniţi, pentru că întotdeauna le lipseşte ceva; simt un gol în sufletul lor, pe care caută să-l umple. În timp ce acela care se osteneşte cu munca are o bucurie continuă, bucuria cea duhovnicească.
[…] Ascultă: dacă cineva mănâncă, bea, doarme şi nu lucrează, pătimeşte o slăbănogire şi vrea să doarmă mereu, pentru că trupul şi nervii săi slăbesc. Încet, încet, va ajunge să nu poată face nimic. Nu apucă bine să facă nici doi paşi, că îndată i se înmoaie picioarele, în timp ce, dacă ar lucra puţin şi s-ar mişca, i se vor întări şi picioarele şi mâinile. Vezi, cei care iubesc munca, nu dorm mult sau deloc din pricina oboselii, cu toate acestea au putere, pentru că prin muncă se călesc şi se întăresc trupeşte.
Munca, mai ales pentru tânăr, este sănătate. […] Pentru că un tânăr care este viguros şi are şi minte, dacă nu lucrează, devine un trântor. Iar când îi vede pe ceilalţi că progresează, este cuprins de egoism şi nu-l mai satisface nimic. Este chinuit mereu de gânduri şi mintea lui se zăpăceşte. După aceea se apropie şi diavolul de el şi-i spune: „Neprocopsitule, eşti un om pierdut! Cutare a ajuns profesor, celălalt are munca lui şi câştigă bani, tu unde ai să ajungi?”, şi astfel îl aruncă în deznădejde; în timp ce, dacă va lucra, va dobândi încredere în sine în sensul cel bun. Va vedea că şi el poate face ceva şi că mintea lui va scăpa de gânduri atunci când munceşte. Şi în felul acesta se săvârşesc două lucruri bune.” (Cuv. Paisie Aghioritul - „Viaţa de familie”)
• „Actul de cunoaştere, departe de a fi rezultatul unor eforturi strict intelectuale, se înfăţişează drept rezultat al unei încete şi progresive lămuriri substanţiale a sufletului.” (Lucian Blaga)
• „Orice generalizare este falsă, precum şi aceasta.” (Aristotel)
• „Chiar dacă lumea râde de tine, ia-te în serios. Mulţimile râd de ceea ce nu înţeleg şi ridiculizează tot ceea ce le depăşeşte. Prea mulţi dintre cei care au în ei o scânteie de geniu nu-i dau frâu liber niciodată, pentru că se tem de hohotele mulţimii. Uită ce gândesc alţii. Ceea ce contează este părerea ta despre tine şi încrederea pe care ţi-o acorzi.” (Napoleon Hill)
• „Nu fiindcă lucrurile sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj ele sunt grele.” (Seneca)
• „Gândul are forţă creatoare. [...]. Ce lucruri minunate, la care visezi, ai îndrăzni să realizezi dacă ai şti cu certitudine că nu poţi da greş?” (Brian Tracy - „The Science of Self Confidence”)
• „Copilăria e cadoul pe care ni-l dă viaţa.” (Horaţiu Mălăele)
• „Acţiunea presupune riscuri şi costuri. Dar acestea sunt mult mai mici decât riscurile pe termen lung ale inacţiunii confortabile.” (John F. Kennedy)
• „Cea mai mare răsplată pentru truda cuiva nu este ceea ce obţine, ci ceea ce devine prin ea.” (John Ruskin)
• „Nu, gândirea pozitivă nu te ajută să faci orice. Dar te ajută să faci totul mai bine decât dacă ai gândi negativ. Gândirea pozitivă te determină să fii mai eficient în folosirea capacităţilor tale.” (Zig Ziglar - „Putem creşte copii buni într-o lume negativă!”)
• „Atitudinea este fereastra ta către lume. […] Tu îţi controlezi atitudinea. Este de datoria ta să îţi păstrezi fereastra curată. […] Nimeni altcineva nu-ţi poate curăţa fereastra în locul tău.” (Jeff Keller - „Atitudinea este totul”)
• „Unui om i se poate lua totul, în afară de un singur lucru: cea mai importantă dintre libertăţile omeneşti – aceea de a-şi alege atitudinea în orice împrejurări, de a-şi alege calea.” (Viktor Frankl „Omul în căutarea sensului vieţii”)
• „Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.” (Albert Einstein)
• „Dacă poţi avea un vis înseamnă că îl poţi realiza.” (Walt Disney)
• „Înainte de a putea realiza un lucru, trebuie să-l vezi clar.” (Alex Morrison)
• „A fi împreună este un început. A rămâne împreună este un progres. A lucra împreună este un succes.” (Henry Ford)
• „Dăruieşte-i personei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne.” (Dalai Lama)
• „Avem hodina vântului şi tihna apelor, statornici întru nestatornicie...” (Mihail Sadoveanu)
• „În fiece om se-ncearcă spiritul Universului [...] Oamenii sunt probleme ce şi le pune spiritul Universului, vieţile lor - încercări de dezlegare. Chinul îndelungat, vecinica goană după ceva necunoscut nu seamănă cu aviditatea de a afla răspunsul unei întrebări curioase? [...] Cei mai mulţi oameni rămân însă întrebări, uneori comice, alteori neroade, alteori pline de-nţeles, alteori deşarte. Când văd nas omenesc, totdeauna-mi vine să-ntreb: ce caută nasul iesta-n lume?” (Mihai Eminescu - „Archaeus”)
• „Unde stăpâneşte dragostea nu există dorinţă de putere, iar unde predomină puterea lipseşte dragostea.” (Carl Gustav Jung)
• „Soarele nu trimite facturi.”
• „Zâmbeşte şi vei avea prieteni. Încruntă-te şi vei avea riduri.”
• „Dacă un stăpân nu se poate lipsi de sclavul său, care din cei doi este un om liber?” (Albert Camus)
• „Libertatea este ceea ce faci cu ceea ce ţi s-a făcut.” (Jean-Paul Sartre)
• „Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm.” (George Bernard Shaw)
„Caută-ţi timp pentru a lucra, căci este preţul succesului.
Găseşte-ţi timp să gândeşti, căci este sursa puterii.
Fă-ţi timp să te joci, căci este sursa tinereţii.
Rezervă-ţi timp să citeşti, căci este izvorul seminţei înţelepciunii.
Dedică-ţi timp să fii prietenos, căci aduce fericire.
Consacră-ţi timp să visezi, căci te va ridica până la stele.
Oferă-ţi timp să iubeşti, căci este bucuria vieţii.
Dăruieşte-ţi timp să fii mulţumit, căci este bucuria sufletului.”
(din lirica galeză)
„Viaţa este o ocazie – profită;
este o frumuseţe – admir-o;
este un vis – împlineşte-l;
este o provocare – înfrunt-o;
este o datorie – achită-şi-o;
este un joc – prinde-te în el;
este o făgăduinţă – îndeplineşte-o;
viaţa este amărăciune – depăşeşte-o;
este un cântec – fredonează-l;
este o luptă – accept-o;
este o tragedie – confrunt-o.
Viaţa este o aventură – îndrăzneşte!
Este un noroc – fă-ţi-l!
Viața este Viaţă.
Luptă pentru ea!”
(Maica Tereza)
Învaţă de la toate
Publicat de Venera I.„Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum;
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniştit, să treci.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
Cum să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea;
Învaţă de la miel, să ai blândeţea sa.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea;
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Ia seama la albina ce zumzăie în luncă,
Nicicând ea nu se plânge c-a obosit de muncă.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea-n care treci,
Să înveţi, din tot ce piere, cum să trăiești pe veci!”
Citeşte mai mult ...
Fă-ţi timp
Publicat de Venera I.„În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini oricând.
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor...
Fă-ţi timp pentru-adevărul ce-n faţă ne stă scris,
Fă-ţi timp pentru privire cu sufletul deschis.
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte seara, stând singur, să te rogi.
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău în tinzi,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o mână să le-ntinzi.
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei, în slujba lui Hristos.
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de bune şi rele-nconjurat.
Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea celor din supărări.
Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate astea au pentru tine-un grai.
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii nu poţi ca s-o mai strângi.”
(Rudyard Kipling)
Cod de conduită
Publicat de Venera I.„ 1. COPILUL ESTE O PERSOANĂ –
îl respect.
2. COPILUL ÎŞI DESCOPERĂ CORPUL –
îi arăt că sănătatea este o forţă.
3. COPILUL SE MINUNEAZĂ –
îl ajut să caute frumosul.
4. COPILUL CAUTĂ UN MODEL –
sunt pentru el un exemplu.
5. COPILUL ARE NEVOIE DE UN IDEAL –
îl ajut să dea un sens vieţii sale.
6. COPILUL SE ÎNDOIEŞTE DE EL –
îi dau încredere în el.
7. COPILUL VREA SĂ FIE INDEPENDENT –
îl invit să fie responsabil.
8. COPILUL ÎŞI AFIRMĂ PERSONALITATEA –
îl ajut să se cunoască.
9. COPILUL SE GÂNDEŞTE DOAR LA EL –
îl invit să descopere societatea.
10. COPILUL ESTE CURIOS –
vorbesc cu el. ”
(A.M.A.D.E. - Association Mondiale des Amis de L’Enfance / Asociaţia Mondială a Prietenilor Copilăriei)
Copiii trăiesc ceea ce învaţă
Publicat de Venera I.„Când copiii trăiesc într-o atmosferă critică,
Ei învaţă să condamne pe toată lumea.
Când copiii trăiesc într-o atmosferă ostilă,
Învaţă să fie violenţi.
Când copiii trăiesc într-un mediu ridicol,
Învaţă să fie timizi.
Când copiii trăiesc în ruşine,
Învaţă să se simtă vinovaţi.
Când copiii trăiesc în încurajare,
Învaţă să fie încrezători.
Când copiii trăiesc în toleranţă,
Învaţă să fie răbdători.
Când copiii trăiesc în laude,
Învaţă să aprecieze.
Când copiii trăiesc în acceptare,
Învaţă să iubească.
Când copiii trăiesc în aprobare,
Învaţă să ţină la ei înşişi.
Când copiii trăiesc în cinste,
Învaţă să fie sinceri şi drepţi.
Când copiii trăiesc în siguranţă,
Învaţă să aibă încredere în ei şi în semenii lor.
Când copiii trăiesc în prietenie,
Învaţă că lumea este locul frumos unde ei merită să trăiască.”
(Dorothy Law Nolte)
„Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoşti o floare;
Cunoşti un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire
Şi steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum priveşte
Şi pe neghiob pe cât vorbeşte;
Cunoşti o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale şi lătrat;
Cunoşti o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.”
(I. L. Caragiale)
Copilul râde:
„Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
Tânărul cântă:
„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”
Bătrânul tace:
„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!”
(Lucian Blaga)
De ziua ta
Publicat de Venera I.„Un suflet bun să ai
şi-un gând frumos,
în faptă şi în grai,
pentru Hristos,
cu dragoste şi-avânt,
spre tot ce-i drept şi sfânt,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta.
Să fii, în tot ce spui,
cinstit şi blând,
să nu fii nimănui
dator nicicând,
să mergi mereu curat
pe drumu-adevărat,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta.
Să fii un vas ales
lui Dumnezeu,
să ai rod bun cules
din orice greu,
în jurul tău să poţi
să-i fericeşti pe toţi,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta.
Mereu mai plin de-avânt,
mai credincios,
mai bun, mai drept, mai sfânt,
mai ca Hristos,
să-I poţi cu drag vedea
în ceruri faţa Sa,
aşa-ţi dorim, aşa,
de ziua ta...”
(Traian Dorz)
Cu ce rămâi?
Publicat de Venera I.„Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi,
Cu tine-n veşnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit,
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?
Cu ce rămâi din câte
podoabe cauţi şi-mbraci,
Când mulţi n-aveau nici zdrenţe,
Ci tremurau săraci?
Cu ce rămâi din slava
Deşartă ce ţi-ai strâns,
Când o să vină focul
Cu scrâşnete şi plâns?
Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumuseţea care
Găteşti şi subţiezi?
Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol,
Când, toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun şi gol?
Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci,
Când tot ce-ai azi pieri-va
— Cu ce rămâi atunci?”
(Traian Dorz)
Nu uita niciodată
Publicat de Venera I.„Nu uita niciodată:
Faptul că trăieşti nu a fost ideea ta
Şi că respiri nu a fost hotărârea ta.
Faptul că trăieşti a fost ideea Altcuiva
Şi că respiri – darul Lui pentru tine.
Nu uita niciodată:
Nimeni nu gândeşte, nu simte,
Nu se manifestă ca tine.
Nimeni nu zâmbeşte aşa cum tocmai o faci tu.
Nu uita niciodată:
Nimeni nu vede cerul cum îl vezi tu
Şi nimeni nu ştie tot ce ştii tu.
Nu uita niciodată:
Faţa ta nu o mai are nimeni pe acest pământ
Şi ochii aceştia îi ai doar tu.
Nu uita niciodată:
Eşti bogat şi bogăţia ta nu sunt banii tăi,
Ci viaţa ta!
Nimeni nu trăieşte ca tine.
Tu eşti dorit. Nu eşti un rod al întâmplării,
O toană a naturii,
Fie că-ţi cânţi viaţa în diezi sau bemoli,
Eşti un gând al lui Dumnezeu
Şi încă unul genial.
TU eşti TU!”
(Jürgen Werth)
Oare sunt cinstit faţă de mine?
Publicat de Venera I.„Sunt partenerul meu pe viaţă, pe acest pământ,
De aceea vreau să mă cunosc, să ştiu exact cum sunt,
Să fiu în stare drept în ochi să mă privesc
În ceas de asfinţit, când voi fi nevoit să socotesc.
Nu vreau s-ascund pe-un raft uitat de lume
O tolbă plină cu secrete despre mine
Şi să mă amăgesc mereu, trecând pe lângă locul ferecat,
Că nimeni nu mai ştie cine sunt cu-adevărat.
Nu vreau cu false nestemate eu să mă mândresc,
Cu fruntea sus vreau printre oameni să păşesc.
După respectul semenilor mei tânjesc,
Deşi sunt mulţi cei care la mărire şi arginţi se îmbulzesc,
Eu vreau cu dragoste să pot să mă privesc.
Pe scena vieţii locul ce mi-e dat mi-l voi juca,
Într-un spectacol autentic, nu o cacealma.
Nu pot, chiar dac-aş vrea să mă ascund de mine,
Căci eu văd tot ce altora ascuns le va rămâne;
Nicicând nu voi putea să fug de ce-i adevărat
Căci, orice-ar fi, ca să rămân cu mine împăcat
Eu vreau să mă respect şi să am cugetul curat.”
(Edgar Guest)
Ochii şi inima
Publicat de Venera I.„Ochii merseră să-şi plângă inimii nefericirea:
– Tu te-ai prins în laţ – şi-acuma noi ne prăpădim cu firea!
Inima, zâmbind, răspunse: – Să orbesc dacă vă mint –
Zece mii de limbi, ca zece mii de clopote de-argint,
S-ar fi străduit zadarnic să m-azvârle în vâltori,
Dacă nu-mi cădeaţi voi pradă altora, mai vrăjitori!”
(Nahabed Kuceak)
Cine moare câte puţin
Publicat de Venera I.„Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un gúru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i”
în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii
care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă
şi care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă
şi detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întrebă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă ştie întrebarea.
Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna
că a fi „viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim...
Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să îţi fie foame, să-ţi fie foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...”
(Pablo Neruda)
Imperfecţiuni perfecte
Publicat de Venera I.„Pe drumul cel mai umblat
peste propria minciună-am dat.
Şi-n mijlocul comorilor din viaţa mea
simţeam cum zbuciumul se înteţea.
Oricare deal sau nor frumos
era un dar în giulgiu-ntunecos.
Recunoştinţă? Doar o vorbă goală
când eul meu îşi face intrarea triumfală.
Văd un copac puternic şi stufos,
poate pe malul celălalt e altul mai frumos.
Iar ceru-albastru, înalt, parcă era
şi mai senin, cândva – în mintea mea.
Stropii de ploaie ce-mi lovesc în geam
sunt mai puţin perfecţi decât mi-i aminteam.
Am înţeles atunci ce îmi lipseşte
şi liniştea de ce mă ocoleşte:
în orice lucru sau fiinţă vie
nu văd lumina ce-mi aduce bucurie.
Văd numai ce-mi întunecă privirea
şi nu-i mai înţeleg menirea.
Nimic nu poate rezista
tăişului necruţător din mintea mea.
De-aceea, malul mai îndepărtat
pare mai demn de explorat.
Dar frumuseţea e aici, chiar lângă mine,
alături de urât, de rău şi bine.
Orice cusur are o cauză divină,
şi-n noaptea cea mai neagră-i o lumină.
Voi reuşi să văd, cu-nfiorare,
că lumea e o binecuvântare
şi-ascuns în tot ce este-n jurul meu
surâsul tainic al lui Dumnezeu.
Să văd oceane într-un strop de rouă,
să cuprind cerul cu braţele-amândouă,
şi-n orişice făptură vie
tot ce e imperfect perfect să fie.
Căci cel care priveşte nu sunt eu –
prin ochii mei priveşte Dumnezeu.”
(Charles C. Manz)
Cea fără de umbră
Publicat de Venera I.„Se măsurau virtuţile 'ntr-o joacă,
Cu umbrele ce aruncau sub soare:
Aceea-i cea mai sfântă şi mai mare
Care mai lungă umbră o să facă.
Era o dulce luptă făr’ de preget,
Dădeau cu pasul larg peste nisip...
Una strigă că le-a-ntrecut cu-n deget
Şi-o-ncununară în anume chip.
Iubirea sta deoparte şi privea
Hârjoana lor, cuminte, de-a regina...
Şi cât de tare o bătea lumina,
Ea nici un fel de umbră nu făcea…"
(Vasile Voiculescu)
Un om fericit
Publicat de Venera I.(autor necunoscut)
„Auzit-am că, pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit.
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal și când la vale,
Pe creștini tot întrebând...
Unul zise: - Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?
Altul zise cu durere:
- Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!
Unul spuse cu mândrie :
- Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!
Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc!
Altul strigă cu ocară:
- O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!
Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?
Când pe altul îl întreabă:
- Tu eşti fericit ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
- Hm! Nu prea mult, Măria-Ta!
- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
- Aş trăi împărătește,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!
Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!
Şi, cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!
Tot aşa cârteau creştinii,
Orișiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe Fruntea Sa.
Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!
Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-și şterse
De pe chipul său trudit.
- Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: tu eşti fericit?
Omul se-ndreptă de spate
Şi privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
- Fericit sunt pe deplin!
Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
- Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ți s-a stins;
Ai copii prea mulți, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toți,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?
- Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii,
Dar, de vrei, rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.
Iată acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.
Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am, în schimb, o mângâiere:
Că am sufletul curat.
Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi!
Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.
Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu!
El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc!
Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!
Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?
Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!
Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.
Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!
Dac-am fi, din întâmplare
Întrebaţi şi noi, cândva,
Conştiinţa noastră, oare
Ce-ar răspunde? Nu sau da?"
Cântec împărtășit
Publicat de Venera I. „Adaug suflarea mea suflării
tale,
Căci putem avea pe Pământ
multe zile,
Căci ai noștri pot avea
multe zile,
Căci noi putem fi una,
Căci noi ne putem sfârși zilele
împreună.
Fie ca Tatăl meu să te binecuvânteze
cu viață,
Fie ca drumul vieții noastre să cunoască
împlinirea.”
(Olivea Dewhurst-Maddock - „Terapia prin sunete”, Ed. Teora, 1999)