un spaţiu suficient de încăpător pentru toţi participanţii la joc – acesta poate fi o cameră de zi, în care au fost rearanjate, în prealabil, piesele de mobilier (scaune, masă, fotolii etc.) astfel încât să se obţină maximul de spaţiu liber.
În acest spaţiu creat, se va alege, unanim, o direcţie de mers (de la uşă la fereastră, de exemplu, sau de la fereastră la perete etc.) în funcţie de posibilităţile încăperii alese.
Pentru fiecare echipă, pe traiectoria ei de mers (traiectoriile echipelor vor fi paralele, dar având aceeaşi direcţie de mers stabilită anterior; numărul traseelor de mers va fi egal cu numărul echipelor) toţi participanţii la joc trebuie să aşeze, mai întâi, un număr egal de obstacole ce vor trebui ocolite: aceste obstacole pot fi stâlpişori speciali din plastic ori alte obiecte recunoscute ca obstacole în cadrul jocului (sticle de plastic umplute cu apă şi închise cu dop, doze goale de bere, cutii de carton înguste şi înalte, cartoane îndoite tip pliant cu trei feţe, aşezate vertical etc.). Este important ca obiectele cu rol de obstacole să fie toate de acelaşi fel.
De asemenea, pentru a spori gradul de dificultate al probei la care participanţii vor fi supuşi pe rând, trebuie ca aceste obstacole să fie dispuse suficient de apropiate unele de altele.
Când se dă startul, primul „ospătar” (primul membru) din fiecare echipă va primi de la partenerul său (acest partener va fi, ulterior, următorul membru ce va intra în joc, al aceleiaşi echipe), în mâna dreaptă, o farfurie plată pe care este aşezată o minge de ping-pong şi va trebui, pe tot traseul de parcurs, să menţină farfuria la nivelul umărului, fără ca mingea să cadă. Pe braţul stâng, partenerul îi va aşeza şervetul de bucătărie, împăturit în lungime.
„Dotat” astfel, cel dintâi „ospătar” din fiecare echipă va trebui să adopte poziţia corectă şi atitudinea unui ospătar profesionist, care urmează să îşi servească, îndemânatic şi rapid, clienţii.
De respectarea regulilor jocului va răspunde arbitrul, el fiind persoana delegată de participanţii la joc să vegheze ca „ospătarii” să nu încalce nicio normă, ci să ducă la îndeplinire sarcinile în mod corect.
Arbitrul este acela care va trebui să supervizeze jocul şi să cronometreze care dintre cele două echipe ajunge prima înapoi la locul de start, după ce toţi membrii săi îşi vor fi îndeplinit sarcina cu succes.
Atunci când cel dintâi „ospătar” al fiecărei echipe porneşte în direcţia de mers stabilită, el trebuie să treacă în mod corect printre obstacole: trebuie să ocolească - dând dovadă de pricepere şi rapiditate - fiecare obstacol aflat pe traiectoria sa, fără a sări niciunul, fără a scăpa mingea de pe farfurie şi fără a coborî farfuria din dreptul umărului. Când ajunge la capătul traseului, trebuie să se întoarcă la punctul de start, trecând prin aceleaşi obstacole şi respectând aceleaşi exigenţe.
Odată ajuns la punctul de start, „ospătarul” trebuie să predea ştafeta următorului participant „ospătar” din echipa sa şi să preia rolul de a-l ajuta pe acesta, aşezându-i farfuria cu mingea în mâna dreaptă, iar şervetul pe braţul stâng.
Ori de câte ori un „ospătar” răstoarnă, din greşeală, un obstacol, ori lasă mingea să cadă de pe farfurie, el trebuie să se întoarcă la punctul de start şi să repete parcurgerea traseului dus-întors.
Câştigă jocul acea echipă care este cea mai rapidă, care se sincronizează cel mai bine, care nu iroseşte timp atunci când face permutarea membrilor săi, care va reuşi să evite cel mai bine reîntoarcerile la punctul de start şi răsturnarea obstacolelor şi totodată care va izbuti să menţină farfuria în echilibru şi să „piardă” cât mai rar (sau să nu piardă deloc) mingea din farfurie.