Colinde
La căsuţa unde-i neaua până-n tindă
Publicat de Venera I.La căsuţa unde-i neaua până-n tindă
Vine Fiul dulce singur şi colindă.
Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.
Lângă uşa unde nime’ nu se-opreşte
Vine Fiul dulce singur şi grăieşte.
Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce singur şi se-aşează.
Lângă plânsul dulce, fără liniştire,
Vine Fiul dulce, şoaptă de iubire.
Lângă dorul singur, fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce, har şi-mbrăţişare.
„- Lerui, Doamne, ler
Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger
Lângă cel stingher;
Lerui, Doamne, ler...”
(Traian Dorz)
Colinde, colinde
Publicat de Venera I.Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci gheața se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând rămurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
(Mihai Eminescu)
Pomul Crăciunului
Publicat de Venera I.Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.
Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Şi zboară'ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.
Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!
Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.
Departe într-un staul e'n faşă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus...
Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
Tu vino, şi te'nchină, zi: „Doamne-Ți mulţumesc”.
(George Coşbuc)
Oaspeţi cu azur în gene
Publicat de Venera I.Oaspeţi cu azur în gene
Şi zăpadă pe opinci
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.
Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei,
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.
Se părea că-n zvon de aripi
Şi miros de tămâieri
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.
Şi cântară, şi urară
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.
Şi era o pace albă -
Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.
Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.
Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.
Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân Pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângureşte Pruncul Sfânt.
(Nichifor Crainic)
Citeşte mai mult ...
În seara de Crăciun
Publicat de Venera I.Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste El sufla
Căldură ca să-I facă.
Cum au venit la ieslea Lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
(George Coşbuc)
Cerul şi pământul
Publicat de Venera I.Cerul şi pământul, cerul şi pământul
În cântec răsună,
Îngeri şi oameni, îngeri şi oameni
Cântă împreună.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
În Viflaim azi, în Viflaim azi
E mare minune -
Vergură curată, Vergură curată
Fiu născu în lume.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Din Răsărit vin, din Răsărit vin
Magi cu bucurie,
Cu dar de smirnă, cu dar de smirnă,
Aur şi tămâie.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Din cer Cuvântul, din cer Cuvântul
În Trup se arată;
Noaptea din lume, noaptea din lume
Zi se face-ndată.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Hristos se naşte, Hristos se naşte,
Veniţi la-nchinare
Cu vesel suflet, cu vesel suflet,
Veselă cântare.
Hristos se naşte, Domnul coboară,
Îngerii cântă, magii Îl adoară,
Păstorii-aleargă, ieslea înconjoară,
Mari minuni se întâmplară...
Steaua sus răsare!
Publicat de Venera I.Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi Curata,
Preanevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia.
Magii, cum zăriră,
Steaua şi porniră,
Mergând după rază
Pe Hristos să-L vază.
Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră,
La Dânsul intrară
Şi I se-nchinară,
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite,
Luând fiecare
Bucurie mare!
Care bucurie
Şi aici să fie,
De la tinereţe
Pân' la bătrâneţe!
O, ce veste minunată!
Publicat de Venera I.O, ce veste minunată!
În Betleem ni s-arată:
Astăzi s-a născut
Cel făr' de-nceput,
Cum au spus prorocii.
Că la Betleem Maria,
Săvârşind călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă-acel oraş,
A născut pe Mesia.
Pe Fiul în al Său nume
Tatăl L-a trimis în lume
Să se nască
Şi să crească,
Să ne mântuiască.
Praznic luminos
Publicat de Venera I.Praznic luminos, strălucind frumos,
Astăzi ne-a sosit şi ne-a-nveselit,
Că Mântuitorul şi Izbăvitorul
Cu trup a venit, cu trup a venit.
Raiul cel închis azi iar s-a deschis,
Şarpelui cumplit capul i-a zdrobit,
Şi strămoşii iară, prin Sfânta Fecioară,
Iar s-au înnoit, iar s-au înnoit.
Îngerii cântau, păstorii fluierau,
Magii se-nchinau, toţi se bucurau.
Dar Irod era că se tulbura
De naşterea Sa, de naşterea Sa...
El Îl căuta voind morţii-a-L da,
Dar pruncul Iisus din ţară S-a dus,
Fie lăudat, binecuvântat,
De-a pururi, Amin! De-a pururi, Amin!
Din an în an
Publicat de Venera I.Din an în an, sosesc mereu
La geam, cu Moş Ajun,
E ger cumplit şi-i drumul greu,
Da’-i obicei străbun.
Azi, cu strămoşii cânt în cor
Colindul sfânt şi bun;
Tot Moş era şi-n vremea lor
Bătrânul Moş Crăciun.
E sărbătoare şi e joc
În casa ta acum,
Dar sunt bordeie fără foc,
Iar mâine e Crăciun.
Şi-acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita, când eşti voios,
Române, să fii bun!
Trei păstori
Publicat de Venera I.Trei păstori se întâlniră
Şi aşa se sfătuiră,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Şi aşa se sfătuiră:
Haideţi, fraţilor, să mergem
Floricele să culegem,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Floricele să culegem.
Şi să facem o cunună
S-o-mpletim cu voie bună,
Raza soarelui, floarea soarelui,
S-o-mpletim cu voie bună.
Şi s-o ducem lui Hristos
Să ne fie de folos,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Să ne fie de folos!
Astăzi S-a născut Hristos
Publicat de Venera I.Astăzi S-a născut Hristos,
Mesia, Chip luminos,
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Mititel, înfăşăţel
În scutec de bumbăcel.
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Vântul bate, nu-L răzbate,
Neaua ninge, nu-L atinge.
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie!
Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi!
Sus, la poarta Raiului
Publicat de Venera I.Sus, la poarta Raiului,
Poarta Raiului,
Paşte turma Tatălui,
Turma Tatălui…
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Dar la turmă cine stă,
Oare cine stă?
Stă chiar Maica Precistă,
Maica Precistă.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Lângă Ea - un legănel,
Leagăn legănel,
Cu un Copilaş în el,
Copilaş în el.
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Copilaşul când dormea,
Puiul când dormea,
Maica Sfântă lin cânta,
Maica lin cânta:
Linu-i lin şi iară lin,
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Mărire întru Cele ’nalte!
Publicat de Venera I.Mărire întru Cele ’nalte!
Toate stelele să salte,
Salte cerul şi pământul
Şi să laude Cuvântul.
Întru Cei de Sus mărire
Şi pe pământ păciuire,
La toţi oamenii să fie,
De acum până-n vecie.
Casa-n care am intrat / Pe podele de nuiele
Publicat de Venera I.„Casa-n care am intrat e de binecuvântat
După legea creştinească, numele să-şi împlinească
Şi-ntre lumânări aprinse, mesele să-i fie-ntinse
Şi-ncărcate cu bucate, să trăiţi în sănătate
Şi-n unire şi-n cinstire, că ne-aţi dat adăpostire!
Pe podele de nuiele duc copiii-n palme stele
Să le lase pe la case unde-s gazdele miloase;
Şi, cu dragoste creştină, duc copiii-n pumni lumină;
Drumu-i greu, zăpada-i mare, vin copiii pe cărare,
Să tot taie neaua-n două, duc copiii-n gene rouă;
Şi tot cântă din colinde până gerul nu i-o prinde,
Până vremea nu le-o trece pe poteci sub lună rece;
Prin fuioare de ninsoare, duc copiii-n suflet soare
Să-l împartă cu iubire, ca un leac de împlinire,
De tot răul care-ngheaţă, duc copiii-n cântec viaţă;
Şi-n cuvinte Daruri Sfinte, de la Dumnezeu-Părinte
Toţi Le poartă să Le-mpartă, de Crăciun, din poartă-n poartă;
Şi din poartă până-n casă, dâre de Lumină lasă,
Să rămână-n casă Toate, La mulţi ani cu sănătate!"
(George Ţărnea)
Primeneşte-ţi, gazdă, casa
Publicat de Venera I.„Primeneşte-ţi, gazdă, casa,
umple vadra, pune masa,
fă potecă prin grădină
şi-n pridvor ţine lumină;
că venim de multişor,
drumul nu ne-a fost uşor,
tot prin viscol, tot prin zloată,
ziua toată, noaptea toată;
gerul iernii ne-a pătruns
dar, de-ajuns, tot am ajuns,
să-ţi cântăm, să-ţi colindăm,
vestea Naşterii să-ţi dăm;
să te bucuri, să te-nchini
de belşug pentru grădini,
de mioare prin ponoare,
de credinţă şi de soare,
de noroc la iarmaroc,
de copii pe lângă foc."
(George Ţărnea)
Colindătorii
Publicat de Venera I.„Cad fulgii mari, încet zburând
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
Demult și patul ne-aștepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos,
Căldură ca să-I facă,
Drăguț un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, se-opresc în drum,
Se-aud acum în tindă -
Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniți,
Cu Leroi, Domnul mare!
Ei cântă-nălțător și rar
Cântări de biruință,
Apoi se întorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,
De spini, de-ostași și c-a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judecă Pământul.
Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam niciunul -
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe, mic, pe Domnul.”
(George Coșbuc)