„Ochii merseră să-şi plângă inimii nefericirea:
– Tu te-ai prins în laţ – şi-acuma noi ne prăpădim cu firea!
Inima, zâmbind, răspunse: – Să orbesc dacă vă mint –
Zece mii de limbi, ca zece mii de clopote de-argint,
S-ar fi străduit zadarnic să m-azvârle în vâltori,
Dacă nu-mi cădeaţi voi pradă altora, mai vrăjitori!”
(Nahabed Kuceak)