Pomul Crăciunului

Publicat de 

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară'ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e'n faşă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus...

Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
Tu vino, şi te'nchină, zi: „Doamne-Ți mulţumesc”.                                  

                                                (George Coşbuc)

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează