„Se măsurau virtuţile 'ntr-o joacă,
Cu umbrele ce aruncau sub soare:
Aceea-i cea mai sfântă şi mai mare
Care mai lungă umbră o să facă.
Era o dulce luptă făr’ de preget,
Dădeau cu pasul larg peste nisip...
Una strigă că le-a-ntrecut cu-n deget
Şi-o-ncununară în anume chip.
Iubirea sta deoparte şi privea
Hârjoana lor, cuminte, de-a regina...
Şi cât de tare o bătea lumina,
Ea nici un fel de umbră nu făcea…"
(Vasile Voiculescu)