Portretul unei ființe dragi, bunica

Publicat de 

Scurtă compunere - categoria: portret/caracterizare.

Îmi amintesc cu bucurie de leagănul copilăriei mele, de casa bătrânească a bunicii, unde mi-am petrecut prima parte din copilăria mea. Îmi apar în minte chipul luminos al bunicii, glasul ei blajin și ochii strălucitori ca două perle misterioase.

Bunica era întotdeauna vioaie și veselă, o femeie ca pâinea cladă, mereu zâmbitoare, ce răspândea dintr-însa valuri de blândețe.

Adesea, mă lua de mânuță și-mi arăta grădina, mă plimba prin curte; seara îmi spunea povești, pe care eu le ascultam vrăjită. Sub povara anilor, în părul bunicii se iviseră fire de nea, dar acestea nu o împiedicau să fie cea mai frumoasă femeie - așa cum îmi părea mie - în straiele țărănești pe care și le lucrase cu màna ei, în tinerețe.

De câte ori mă lua cu ea să dea de mâncare la animale și la păsările de curte, eu o admiram cum le împărțea hrana și le chema după anumite cuvinte și după nume; parcă era mama lor, căci toate o ascultau și se adunau la chemarea ei.

Primăvara, când înfloreau ghioceii, viorelele și brândușele, mergeam în poieniță și umpleam, împreună, coșulețul cu flori, din care bunica lega buchețele și le așeza la fereastră.

Vara, când mergeam la râu să luăm apă ori să spălăm lâna, bunica îmi dădea voie să intru în apa cea uimitor de limpede, căutându-mă des cu privirea, să nu mă îndepărtez.

Toamna, când aduna legumele și fructele din grădină, punea deoparte pentru mine (și pentru frații mei) câteva dintre cele mai frumoase roade.

Iarna, în serile cu lună rece, bunica stătea lângă sobă torcând din fuiorul fermecat, cuprinsă de gânduri și de amintiri pe care le încheia printr-un oftat, ce eu nu-l înțelegeam la vârsta mea de atunci.

Duminica și în zilele de sărbătoare, bunica ieșea în sat și mergea la biserică. Se îmbrăca punând pe dânsa cele mai bune straie și își așeza pe cap o maramă de mătase. Stătea de vorbă cu alte femei și le dădea deseori sfaturi înțelepte. 

Toate acestea s-au petrecut aievea, până când bunica a trecut la ceruri.

Câtă frumusețe sufletească, sensibilitate, duioșie și bogăție spirituală a avut bunica! Ce femeie harnică și optimistă a fost! Nu o voi uita niciodată!

 

Mai multe din această categorie: « Vreau să fiu pilot!

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează