PIPÉR, piperi, s. m. Plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment (Piper nigrum).
Țara de origine a piperului este India, mai precis coasta Malabar. În procesul de colonizare a Asiei de Sud s-a extins și cultivarea piperului, în urmă cu circa 1000 de ani, fiind cultivat și în Indonezia și Malaezia.
De-a lungul istoriei, piperul a fost folosit ca marfă de schimb și valoarea lui era comparabilă cu a aurului.
Sursa foto: wikipedia.org
Piperul este un fruct. Acesta provine de la o plantă cățărătoare ce poate atinge înălțimi de până la 4-8 metri. Planta este veșnic verde, iar boabele de piper sunt de culori diferite, în funcție de perioada în care sunt recoltate. Varietăți de piper mai puțin cunoscute sunt piperul alb, piperul verde și piperul roșu.
Piperul negru este recoltat necopt și uscat la soare, în urma uscării devenind negru și dur la textură, iute și înțepător la gust și miros.
Piperul verde este recoltat înainte de coacere, se păstrează congelat, uscat sau în saramură.
Piperul alb copt are boabele roșii, care devin galben-albicioase după ce sunt puse la înmuiat o săptămână, pentru de a li se îndepărta coaja și apoi usca.
Piperul roșu copt are culoarea roz când este cules și nu este prelucrat.
Piperul nu are miros, gustul este picant, iute; gustul puternic al piperului aparține substanței pe care o conține - Pipera Alcaloida:
- piperul verde este puternic și plin de aromă,
- piperul negru este, ardeiat, usturător, pișcător,
- piperul alb este puțin iute și are o textură fină,
- piperul roșu are o aromă dulceagă, picantă și ușor iute.
Piperul conține: piperină, vitamina A, vitamina C, vitamina K, calciu, magneziu, cupru, potasiu, fier, mangan, crom, fibre.
Piperul negru se foloseşte ca ingredient de bază în bucătărie, dar și în diverse medicamente şi produse cosmetice (parfumuri, creme etc.), iar uleiul de piper este, de asemenea, folosit ca ulei de masaj ayurvedic sau în anumite tratamente de frumuseţe.
Atunci când se gătește, este de preferat ca piperul să se adauge spre final. Nu este recomandat ca piperul să fie gătit mai mult de două ore, pentru că își pierde complet aroma.
Piperul poate fi păstrat ani mulți fără să își piardă aroma, cu condiția să fie întreg, pentru că piperina este volatilă și se evaporă în timp din pudra de piper măcinat. O mare parte din aromă este pierdută în termen de 30 de zile de la măcinare.
Proprietăți terapeutice:
- efectele antioxidante, antiinflamatorii şi antibacteriene;
- antiinfecțios asupra căilor respiratorii;
- stimulent al proceselor digestive, contribuie la absorbţia nutrienţilor din alimente;
- combate astenia;
- reglează tensiunea arterială;
- grăbește arderea grăsimilor;
- are efect revigorant, excitant al sistemului nervos;
- are acțiune antitusivă; ajută la tratarea astmului și a tusei convulsive;
- combate balonarea, ajută la prevenirea formării de gaze intestinale;
- contribuie la stimularea funcției creierului;
- susţine sănătatea glandei tiroide;
- ajută la tratarea răcelilor;
- este un bun diuretic;
- util în caz de sinuzită sau congestie nazală, ajutând la eliminarea depunerilor de mucus din tractul respirator;
- ajută în combaterea cariilor, calmează durerile de dinţi şi inflamaţiile gingivale;
- piperina, substanţa activă din piper, conferă efecte antidepresive;
- poate ajuta la vindecarea bolii de piele numite vitiligo;
- are proprietăți de combatere a cancerului.
Precauții:
- piperul este contraindicat în hipertensiune, în afecțiuni gastro-intestinale, hepatice și renale;
- consumul de prea mult piper poate provoca senzații de arsură în gură și în gât, precum și dureri de stomac sau dureri intestinale;
- nu se recomandă consumarea piperului în stare pură, ci numai amestecat în/cu diverse alimente;
- odată ajuns în zona ochilor, poate provoca senzaţie de arsură sau iritaţii;
- influențează modul în care medicamentele sunt absorbite și metabolizate;
- în cazul gravidelor, corpul este deja sensibil la condimente, astfel că se recomandă evitarea piperului; aroma şi gustul uşor iute se transferă şi în laptele matern.