Venera I.
Iodul este responsabil cu creşterea, diferenţierea şi reglarea metabolică, intrând în compoziţia hormonilor tiroidieni.
Se regăseşte în: sarea marină, sarea îmbogăţită cu iod, algele marine, peşte.
Cea mai importantă sursă de iod este peştele, de aceea se recomandă consumul de carne de peşte de minim două ori pe săptămână.
De exemplu: 100 grame hering conţin 52 µg iod, 100 grame cod conţin 120 µg iod.
Fierul (Fe) este esenţial pentru sinteza hemoglobinei, proteina din globulele roşii din sânge care transportă oxigenul către celulele organismului. Protejează sistemul imunitar.
Fierul se pierde prin eliminarea celulelor îmbătrânite din tractul gastrointestinal, din cel urinar şi prin descuamarea tegumentului.
Fierul se regăseşte în alimente precum: orez, grâu, carne de porc, carne de vită, ficat, linte, fasole, cereale integrale, mere, struguri, dovleac, pătrunjel, arahide.
De pildă: 100 grame carne de vită conţin 2,1mg Fe, 100 grame linte gătită conţin 2,1mg Fe.
Calciul (Ca), cel mai abundent mineral din organismul uman, este deosebit de important pentru sistemul osos, pentru sistemul muscular şi pentru cel nervos.
Calciul are influenţă esenţială în producerea laptelui matern, dar şi în formarea dinţilor şi a oaselor la făt şi la sugar. Contribuie la coagularea sângelui, are rol enzimatic, dar şi rol hormonal.
Pentru formarea depozitelor de calciu ale organismului, este necesar şi un aport adecvat de vitamina D, spre fixare.
Deficitul de calciu se manifestă prin contracţii musculare spasmodice, înţepenirea membrelor, malformaţii osoase, rahitism, hemoragii.
Excesul de calciu conduce la decalcifierea generalizată a oaselor și la depuneri de săruri de calciu în piele și în diverse organe.
Necesarul de calciu se poate asigura din alimente precum: lapte, brânzeturi, miere, somon, soia, seminţe de susan, alune, broccoli, gulii, susan, portocale, sardine, migdale, tofu, cereale integrale.
De exemplu:
100 ml de lapte integral conţin circa 120 mg Ca;
100 g iaurt sunt echivalentul a 145 mg Ca;
100 g caşcaval conţin 800 mg Ca.
În alegerea locului potrivit pentru petrecerea vacanţei sau a concediului, o familie ia adesea în considerare ca destinaţia să fie atât pe placul copiilor, dar şi pe gustul adulţilor.
Chiar dacă este vorba despre o vacanţă scurtă ori de una cu un buget redus, scopul urmărit este acelaşi - de a aduce un strop de relaxare, de odihnă, de natură, de a conferi încărcare sufletească şi fizică, deopotrivă.
O destinaţie fascinantă şi unică prin măreţia sa, care îi va putea împăca pe toţi cei dragi ai casei şi le va oferi o vacanţă reuşită, feerică, pe timp de vară, este Cheile Buţii din Munţii Retezat.
Munţii Retezat se dezvăluie, drumeţului curios, ca o adevărată bijuterie a naturii, fiind renumiţi prin natura sălbatică, prin vârfurile semeţe, prin mulţimea de lacuri glaciare (peste 80 la număr) şi prin abundenţa de specii de plante şi animale rare care îi populează.
„Domnul, Lumina culorii." (Iov, „Vechiul Testament")
„Natura creează pentru noi în fiece zi tablouri de o infinită frumuseţe, trebuie doar să avem ochi să le vedem...” (John Ruskin)
Natura a avut grijă să ne înveţe frumuseţea culorilor, punându-ne la îndemână universul său cromatic, să ne inspire şi să ne creeze emoţie.
Din cele mai vechi timpuri, culorilor li s-a asociat o simbolistică proprie, variind de la o cultură la alta.
Chiar şi unele expresii din popor au împrumutat din această simbolistică: „inimă albastră”, „sânge albastru”, „negru de supărare”, „a face zile negre”, „a vedea totul în negru”, „a vedea roșu înaintea ochilor”, „a se face galben ca ceara”, „a spune verde în faţă”, „a vedea totul în roz”, „alb la faţă”, „zile albe”, „scris negru pe alb” etc.
Cum ar fi lumea fără culori?
 |
 |
 |
 |
O lume fără culori ar fi o lume mai săracă, mai tristă...
De ce?
Pentru că
Vitamina K (K1 şi K2) („vitamina antihemoragică”) are un rol deosebit de important în coagularea rapidă a sângelui, fiind indicată în stoparea hemoragiilor de orice natură. Se recomandă în urma tratamentelor îndelungate cu antibiotice.
Reduce drastic riscul de fracturi la șold; contribuie la formarea oaselor.
Are efect benefic în diferite tulburări: degerături, tulburări hepatice, urticarii, colite, probleme de debit menstrual.
Carenţa vitaminei K se manifestă prin apariţia de hematoame (hemoragii ale pielii), scurgeri de sânge din nas, colite, diaree.
Vitamina K se regăseşte în alimente precum: măceşe, fragi, afine, nuci, mure, kiwi, struguri, varză murată, sucul de roşii, cartofi, conopidă, fasole verde, mazăre, morcovi, salată verde, spanac, broccoli, urzici, porumb, ovăz, grâu nedecorticat, carne de vită şi de porc, ficat de porc, untură de peşte, lapte, iaurt, gălbenuş de ou.
De reţinut că vitamina K este distrusă prin congelarea alimentelor înainte de a fi date în consum, precum şi prin râncezirea grăsimilor care intră în alcătuirea alimentelor respective.
Vitamina E are puternic rol antioxidant. Protejează vasele de sânge, ochii, celulele nervoase, menţinând tinereţea fizică şi psihică a organismului şi încetinind procesul de îmbătrânire a celulelor. Participă la formarea membranelor celulare, protejează enzimele şi coenzimele importante pentru respiraţia celulară.
Vitamina E intervine în metabolismul grăsimilor, în sinteza proteinelor. Întăreşte şi protejează inima şi arterele. Îmbunătăţeşte funcţia sexuală şi capacitatea intelectuală, ajută la preîntâmpinarea producerii avorturilor. Este eficientă în tratarea atrofiei testiculare, ovariene sau uterine, în tratarea sterilității feminine și masculine, în caz de menstruaţii dureroase, tulburări de menopauză, tulburări de creştere la copii.
Se regăseşte sub formă de tocoferoli în: uleiurile vegetale (soia, porumb, floarea-soarelui, uleiul de măsline, uleiul de arahide), migdale, alune, nuci, cereale integrale, peşte, salată verde, spanac şi alte legume frunzoase verzi, polen, mazăre, pătrunjel.
Vitamina D are rol în procesul de creştere, fiind esenţială pentru sănătatea oaselor. Această vitamină măreşte absorbţia de calciu și fosfor în organism. Contribuie la buna funcţionare a creierului; asigură sănătatea colonului, a sânilor, a prostatei. Previne afecţiunile cardiace.
Este supranumită „vitamina soarelui”, deoarece un om produce aproape 200 de micrograme de vitamina D dacă stă afară într-o zi însorită. De pildă, expunerea braţelor şi a chipului timp de aproximativ 30 minute la razele intense ale soarelui poate furniza organismului cantitatea zilnică necesară de vitamina D.
La copii, carenţa de vitamina D conduce la rahitism, deformări ale scheletului şi încetinirea procesului de creştere. La adulţi, deficitul determină apariţia osteoporozei şi a altor boli osoase, crescând riscul unor fracturi. Totodată, carenţa de vitamina D poate conduce şi la slăbiciunea muşchilor, la creşterea riscului de apariţie a depresiei şi chiar a schizofreniei.
Aportul corespunzător de vitamina D este deosebit de important mai ales în perioada preadolescenţei şi adolescenţei, deoarece atunci procesul de creştere este mai accentuat şi se constituie o mare parte din capitalul osos al organismului. Maximul de dezvoltare a masei osoase are loc la finele pubertăţii, urmând ca aceasta să rămână stabilă până în jurul vârstei de 30 de ani, după care masa osoasă îşi va pierde din fermitate treptat, de-a lungul vieţii.
Vitamina D se regăseşte în special în alimente precum: ouă, unt, lapte de vacă, iaurt, brânză, peşte (somon, ton, etc.), ficat, ciuperci, germeni de cereale, polen.
Administrarea de suplimente pe bază de vitamina D trebuie făcută numai la recomandarea medicului, deoarece excesul acestei vitamine poate provoca tulburări grave, precum hipercalcemie şi chiar blocaj renal.
Vitamina C (acidul ascorbic) stimulează cel mai bine imunitatea, crescând rezistenţa organismului la infecţii. Are rol în biogeneza substanţei intracelulare, intervine în procesele metabolice de oxidoreducere, în metabolismul glucidelor, proteinelor şi grăsimilor, în eliminarea toxinelor, în absorbţia mineralelor (calciu, fier etc.).
Vitamina C favorizează depunerea calciului în oase, intervine în formarea colagenului şi creşte rezistenţa capilarelor, participă la formarea cartilajelor, a dinţilor, a ţesutului conjunctiv. Are un puternic caracter antioxidant, participând la distrugerea radicalilor liberi. Favorizează regenerarea ţesuturilor, are efect pozitiv în combaterea stărilor de oboseală şi stres.
Se regăseşte în legumele şi fructele proaspete (ardei şi ceapă verde, salată, sfeclă, roşii, varză, măceşe, lămâi, mere, portocale, pătrunjel, busuioc, broccoli, agrișe, căpșune. coacăze negre, cartofi, kiwi etc.).
Vitamina C se distruge prin fierberea alimentelor.
Insuficienţa vitaminei C favorizează apariţia infecţiilor; poate produce scorbutul, o afecţiune care provoacă umflarea şi sângerarea gingiilor şi căderea dinţilor.
Complexul de vitamine B cuprinde:
Vitamina B1 - tiamina („vitamina bunei-dispoziţii” - este parte componentă a diferitelor enzime din metabolismul carbohidraţilor)
Vitamina B2 - riboflavina (importantă în special în metabolismul proteic şi energetic)
Vitamina B3 - vitamina PP sau niacina (importantă, în special, pentru eliberarea energiei acumulate în organism)
Vitamina B4
Vitamina B5 - acidul pantotenic (parte componentă a enzimelor pentru sinteza acizilor graşi, precum şi pentru metabolismul lipidic, glucidic şi al aminoacizilor)
Vitamina B6 - piridoxina (importantă în metabolismul aminoacizilor şi participă la sinteza hemoglobinei din globulele roşii)
Vitamina B7
Vitamina B8
Vitamina B9 - acidul folic (important pentru diviziunea celulară)
Vitamina B10
Vitamina B12 - ciancobalamina (are o influenţă pozitivă asupra metabolismului albuminelor şi grăsimilor)
Vitamina B15 - pangamat de calciu
Vitaminele B au rol în creşterea şi funcţionarea normală a celulelor, în întărirea sistemului imunitar, în metabolismul glucidelor, lipidelor, în sinteza proteinelor. Fără acestea, creierul, nervii şi muşchii nu pot funcţiona corect. Vitaminele B oferă energie pentru creier, pentru nervi, frânează amnezia şi uitarea, stimulează producerea de serotonină, asigură un somn liniştit, protejează ochii, ard grăsimile.
Se regăsesc în special în alimente precum: cereale integrale, ciuperci, carnea de porc, ficat, peşte, produse lactate, fasole uscată, mazăre, spanac, varză, sfeclă, gălbenuş de ou, alune nesărate, nuci, migdale, banane, avocado, portocale, mere, struguri.
Prepararea termică excesivă sau păstrarea îndelungată poate distruge până la jumătate din acidul folic din alimente.
Carenţa de vitamine B duce la anemie, insomnie, nervozitate, oboseală, alterarea echilibrului psihic, scăderea capacităţii de memorare sau alte afecţiuni (boala Beri-Beri).
Acidul folic (vitamina B9) este indispensabil pentru producţia celulară şi pentru dezvoltarea sănătoasă a fătului în timpul sarcinii. Femeile care consumă cantităţi adecvate de acid folic, ca parte integrantă a unei diete echilibrate înainte de sarcină, pot reduce riscul de a avea un copil cu defect congenital cerebral sau al măduvei spinării, dar şi riscul de a avea un copil cu alte anomalii congenitale.
Acidul folic are rol: în producerea de energie, în producerea substanțelor chimice esențiale pentru creier și sistemul nervos, în vindecarea unor răni, în formarea mușchilor, în tratamentul gutei. De asemenea, mărește efectul antidepresivelor, de aceea suplimentarea cu acid folic se recomandă la persoanele cu un nivel scăzut de acid folic, alinând depresia.
Acidul folic se găsește în: pâinea integrală, spanac, broccoli, arahide, mazăre, fasole, varză.
Suplimentele farmaceutice cu vitamine de tip B se recomandă a se administra numai la prescripţia medicului.