Vitamina D are rol în procesul de creştere, fiind esenţială pentru sănătatea oaselor. Această vitamină măreşte absorbţia de calciu și fosfor în organism. Contribuie la buna funcţionare a creierului; asigură sănătatea colonului, a sânilor, a prostatei. Previne afecţiunile cardiace.
Este supranumită „vitamina soarelui”, deoarece un om produce aproape 200 de micrograme de vitamina D dacă stă afară într-o zi însorită. De pildă, expunerea braţelor şi a chipului timp de aproximativ 30 minute la razele intense ale soarelui poate furniza organismului cantitatea zilnică necesară de vitamina D.
La copii, carenţa de vitamina D conduce la rahitism, deformări ale scheletului şi încetinirea procesului de creştere. La adulţi, deficitul determină apariţia osteoporozei şi a altor boli osoase, crescând riscul unor fracturi. Totodată, carenţa de vitamina D poate conduce şi la slăbiciunea muşchilor, la creşterea riscului de apariţie a depresiei şi chiar a schizofreniei.
Aportul corespunzător de vitamina D este deosebit de important mai ales în perioada preadolescenţei şi adolescenţei, deoarece atunci procesul de creştere este mai accentuat şi se constituie o mare parte din capitalul osos al organismului. Maximul de dezvoltare a masei osoase are loc la finele pubertăţii, urmând ca aceasta să rămână stabilă până în jurul vârstei de 30 de ani, după care masa osoasă îşi va pierde din fermitate treptat, de-a lungul vieţii.
Vitamina D se regăseşte în special în alimente precum: ouă, unt, lapte de vacă, iaurt, brânză, peşte (somon, ton, etc.), ficat, ciuperci, germeni de cereale, polen.
Administrarea de suplimente pe bază de vitamina D trebuie făcută numai la recomandarea medicului, deoarece excesul acestei vitamine poate provoca tulburări grave, precum hipercalcemie şi chiar blocaj renal.