Propolisul

Publicat de 

PROPÓLIS s. n. 1. Substanță rășinoasă aromată colectată și folosită de albine pentru astuparea fisurilor, la lipitul fagurilor etc. 2. Preparat farmaceutic pe bază de propolis (1). – Din fr. propolis.
Propolisul, numit și clei de albine, este o substanță rășinoasă aromată colectată de albine din mugurii și axilele frunzelor anumitor copaci și folosită pentru acoperirea pereților interiori din stup, astuparea găurilor și a crăpăturilor stupului, lipitul fagurilor de rame și acoperirea dăunătorilor intrați și omorâți în stup.


propolis
Sursa foto: wikipedia.org

Cuvântul „propolis” vine din limba greacă și înseamnă „partea dinaintea cetății”. Învățații greci l-au denumit așa observând cum își construiesc albinele stupul și ajungând la concluzia că această substanță joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate. Propolisul mai este folosit (de către albine) pentru căptușirea pereților stupului cu un strat lucios, etanș, care nu permite formarea curenților de aer. Acțiunea sa este antimicotică, bactericidă și bacteriostatică, fapt ce previne îmbolnăvirea albinelor.

Producerea propolisului: albinele colectează o substanță aromată cu aspect de rășină de pe cel puțin 20 de specii de arbori, în special de pe mugurii de plop și de arin, de pe frunzele, mugurii și scoarța coniferelor și a plopilor, a salicaceelor (sălcii) și a prunilor. Materiile rășinoase astfel culese sunt prelucrate de albine specializate prin amestec cu secreții salivare și ceară. Producerea propolisului se face în același timp cu cea a mierii și se realizează de către albinele specializate, în zilele călduroase, când temperatura este mai mare de 20 °C. De la un stup se poate recolta o cantitate de 100 - 400 g de propolis, în funcție de regiune.

Propolisul se prezintă ca o masă lipicioasă de culoare variabilă între verde, maro și negru, având miros aromat de rășini și balsamuri. Este solubil în alcool și eter și greu solubil în apă. La temperatura de 37 °C se înmoaie, iar la temperaturi scăzute este casant.
Propolisul este folosit ca produs apicol terapeutic în medicina populară pentru tratarea diferitelor afecțiuni, iar în Egiptul Antic era folosit pentru mumificarea cadavrelor. Grecii îl foloseau pentru a trata abcesele, în timp ce asirienii îl puneau pe răni şi tumori pentru a combate infecţiile şi a ajuta procesul de vindecare.

Conține un complex de antibiotice vegetale, flavonoide, acidul ferulic, aminoacizi (prolina, arginina etc.), balsamuri, fermenți, rășini, acizi alifatici, acizi aromatici, acid benzoic, acid cinamic, uleiuri eterice, glucide, polen, vitamine (A, C, E, PP şi componente ale complexului B), microelemente (siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu, vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, stronțiu), ceară de albine, terpene, hidrocarburi, zaharuri, lactone, alfa și beta - amilaze.
Compoziția propolisului poate varia în funcție de flora la care albinele au acces.

Proprietăți terapeutice:
- proprietăți: bactericide, antivirale, antimicotice, antiinflamatorii, anestezice, analgezice, regeneratoare, antitoxice, cicatrizante, antioxidante;
- stimulează formarea de anticorpi, fiind benefic pentru întărirea sistemului imunitar;
- mărește rezistența fizică și înlătură oboseala și stresul;
- este eficient în tratarea febrei, răcelii și gripei, virozelor respiratorii, tusei, bronșitei, pneumoniei, faringitei, sinuzitei, colitei, enterocolitei, paraziților intestinali, infecțiilor urinare;
- este utilizat cu succes pentru tratarea stomatitelor, aftelor, gingivitei, abceselor dentare, parodontozei sau pentru calmarea durerilor gingivale și de dinți, împiedică formarea plăcii bacteriene;
- reglează secreția sucului gastric și ajută la cicatrizarea leziunilor mucoasei stomacale, este eficient în tratarea ulcerelor și gastritelor;
- stimulează refacerea țesuturilor afectate de tăieturi, răni și în special de arsuri, accelerând totodată procesul de regenerare a celulelor sănătoase; în cazul arsurilor, propolisul are un efect dezinfectant, reparator și anestezic, fiind recomandat să se aplice extern pe suprafața lezată; este utilizat în terapia anti-psoriazis;
- previne mai multe tipuri de infecții, inclusiv infecțiile urechii medii (este recomandat să se înmoaie un tampon în tinctură de propolis şi să fie introdus mai apoi cu grijă în ureche, fără să ajungă pe timpan);
- poate fi foarte eficace în distrugerea și vindecarea herpesului localizat în diferite zone (herpes bucal, herpes genital);
- este de neînlocuit în tratamentul bolilor ginecologice, acționează împotriva Trichomonas vaginalis, care provoacă infecții ale mucoasei vaginale și ale colului uterin;
- este folosit și în tratamentul ulcerelor varicoase la nivelul picioarelor, precum și în unele boli proctologice, cum ar fi hemoroizii sau fisurile anale;
- reglează tensiunea arterială;
- protejează țesutul hepatic împotriva substanțelor toxice și a medicamentelor hepatotoxice;
- previne hipertensiunea şi tulburările de ritm cardiac, normalizând în acelaşi timp cantitatea de colesterol din sânge şi având rol de refacere a elasticităţii vaselor de sânge;
- împiedică formațiunile tumorale să se extindă, prin blocarea ciclurilor de replicare în cazul celulelor maligne;
- ajută la restabilirea parțială a circulației cerebrale în cazul accidentul vascular;
- în cazul înțepăturii de căpușă, după îndepărtarea în întregime a acesteia, trebuie badijonat imediat locul cu tinctură de propolis (iar aceasta va distruge eventualele spirochete lăsate de căpușă);
- substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte excepţionale în tratarea asteniei;
- protejează corpul împotriva efectelor radiațiilor ionizante.

Propolisul poate fi folosit brut (saliva umană solubilizează propolisul brut şi îl transformă în gumă de mestecat) sau sub formă de extract, tinctură, tablete, sirop, spray, picături, supozitoare, loțiuni, creme și unguente. Se poate administra atât intern cât și extern. În plus, propolisul este un ingredient utilizat in industria cosmetică, care poate fi regăsit în șampoane, loțiuni, balsam de buze, pastă de dinți și chiar lacuri de unghii.
Se pot face și aerosoli cu propolis (cura presupune "recoltarea" aerului din stup printr-o tubulatură și administrarea printr-o mască facială) sau inhalații cu tinctură de propolis, având ca efecte îmbunătățirea respirației, imunității, ameliorarea stării bolnavilor de astm sau alte afecțiuni respiratorii.
Toate produsele cu propolis, în special soluțiile și preparatele, trebuie păstrate în locuri reci și întunecoase.

Precauții:
- propolisul poate provoca reacții alergice (roșeața, inflamația și mâncărimea pielii) (Un substitut excelent pentru propolis sunt mugurii de plop şi tinctura de muguri de plop, care sunt mult mai bine tolerate de către organism);
- o anumită substanță din propolis poate încetini coagularea sangvină, motiv pentru care poate crește riscul hemoragiilor în cazul persoanelor cu tulburări de coagulare a sângelui;
- la fel ca toate substanțele care conțin bioflavonoizi, propolisul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării și nu trebuie administrat copiilor cu vârsta sub un an.

 

Mai multe din această categorie: « Apilarnilul Păstura »

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează