Gălbenelele

Publicat de 

GĂLBENEÁ, gălbenele - 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă şi înaltă, cu frunze lanceolate şi dinţate, acoperite cu peri fini, cu flori galbene-portocalii viu colorate, care creşte în locuri umede (Rorippa amphibia), cultivată în scopuri decorative şi medicinale. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate şi cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri şi cu flori galbene-aurii, care creşte în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri şi cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguieţe şi cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) dreţe (Lysimachia nummularia). - Galben + -ea.

Gălbenelele au mai multe denumiri populare: (pl.) dreţe, boance, calce; duminecea, filimică, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoşului, rufuliţă, rujinică, rujnicuţă, rujuliţă, rujuţă, ruşnică, salomie, sulumină, călinică, roşioară, căldăruşă, cilimică, coconiţă, crăiţă, vâzdoagă, ocheşea, boftă, boglar, păştiţă etc.

Gălbenelele (bot.: Calendula officinalis), asociate cu Soarele, sunt plante anuale sau bienale, ce cresc în asociaţii dese, înmulţindu-se singure, din seminţe. Sunt, aşadar, iubitoare de soare, dar şi de apă, însă se adaptează şi la alte condiţii de mediu. Înfloresc pe parcursul întregului an (mai puţin în lunile de iarnă). Se cultivă în toate zonele agricole, pe majoritatea tipurilor de sol, semănându-se primăvara devreme. Cresc chiar şi la marginea drumurilor, pe lângă garduri, de la câmpie până în zona montană.

galbenele

Florile de gălbenele se culeg

prin rupere cu mâna, după ce s-a evaporat roua, pe vreme însorită, uscată, atunci când florile conţin maximul de principii active. Au un miros balsamic puternic. Florile trebuie culese sistematic (din mai până în octombrie), acest lucru generând o noua înflorire abundentă. Seminţele se recoltează la maturitate, când capătă aspect cafeniu şi se desprind cu uşurinţă din inflorescenţă.
Florile de gălbenele se usucă în locuri umbroase, bine aerisite, aşezându-se pe rame, pe site sau pe hârtie, într-un strat foarte subţire care trebuie să fie întors des. După uscare, florile se păstrează în pungi de hârtie, în locuri lipsite de umiditate şi fără lumină. Florile uscate în condiţii bune îşi menţin culoarea naturală.

Se depozitează în pungi de hârtie sau în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri răcoroase, lipsite de umiditate.

Florile de gălbenele se folosesc atât intern cât şi extern, atât ca plantă medicinală cât şi ca tratament cosmetic (pentru hidratarea tenurilor uscate, pentru combaterea ridurilor, a acneei, a herpesului, a petelor şi a eczemelor pielii, pentru recăpătarea pigmentaţiei naturale a pielii, pentru vindecarea şi cicatrizarea arsurilor). Sunt utilizate sub diverse forme: pulbere, extract, infuzie, tinctură, cataplasme, ulei, unguent, cremă, comprese, gargare, spălături, clisme, băi.

floare de galbenele

Conţin principii active (ulei esenţial, glucoza, acid glucuronic, alfa si beta-caroten, luteina, flavonoizi, vitamina C, vitamina A, vitamina K, acid salicilic, acizi graşi, saponine etc.) care au efecte antiseptice, cicatrizante, calmante, astringente, antiinflamatoare, emoliente, antispastice, coleretic-colagoge, depurative, antitumorale, hipotensive, uşor sedative, antioxidante, antimicotice, imunostimulatoare, emenagoge, diuretice, laxative.

Proprietăţile terapeutice ale florilor de gălbenele se valorifică în prevenirea şi tratamentul unor afecţiuni precum: răni, pete şi alte leziuni ale pielii, contuzii, arsuri, micoze, degerături, bătături, infecţii cutanate, înţepături de albine şi de viespi, crăpături ale picioarelor, crampe abdominale, dezechilibrul tranzitului intestinal, afecţiuni ale colonului, slăbirea elasticităţii ţesuturilor, tulburări gastrice, ulcer, dereglări ale ciclului menstrual, afecţiuni digestive, afecţiuni ale bilei, inflamaţii ale sânilor în timpul alăptării, infecţii ale cavităţii bucale, sângerări gingivale, infecţii urinare sau ale aparatului genital, hepatită acută, icter, hemoroizi, viroze, faringite, greaţă, vomă, aritmii, afecţiuni oculare.

Tratamentul cu produsele pe bază de gălbenele trebuie realizat în conformitate cu indicaţiile medicului şi cu specificaţiile de pe prospect, evitându-se astfel unele reacţii alergice la polenul plantelor, ce pot apărea în cazul unor persoane. Totodată, dozele mari de produse din gălbenele pot amplifica efectul unor medicamente sedative sau hipotensive. A se avea în vedere şi faptul ca unguentele cu gălbenele nu trebuie aplicate pe rănile deschise.

 

Mai multe din această categorie: Menta »

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează