SCORȚIȘOÁRĂ s. f. 1. Scoarța aromatică, de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, folosită drept condiment și în medicină.
SCORȚIȘÓR, scorțișori, s. m. Numele mai multor specii de arbori exotici a căror scoarță este folosită drept condiment și în medicină (Cinnamomum).
Scorțișoara (Cinnamomum verum, sinonim cu C. zeylanicum) este, așadar, coaja de culoare roșcată-cenușie, a scorțișorului, un arbore mic, exotic, veșnic verde care atinge 10 până la 15 metri înălțime și face parte din familia Lauraceae. Este originar din Sri Lanka și din sudul Indiei.
Sursa foto: wikipedia.org
Scoarța copacului este răzuită, pusă la soare să se usuce, iar cu trecerea timpului, aceasta se răsucește și se formează bețișoarele de scorțișoară.
Scoarța este comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată.
Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, iar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare. Este inclusă și în parfumuri.
Numele său botanic provine din hebraică și arabă – amomon – adică plantă aromată/mirodenie. Denumirea pe care o folosim astăzi derivă din latinescul “cinnamomum”, care se trage din grecescul “kinnamomon”.
Scorțisoara este folosită din cele mai vechi timpuri și datează de peste 4.000 de ani, de pe vremea Egiptului Antic. Scorțișoara era considerată un condiment valoros și rar în acea perioadă și era deseori vândut la prețuri mari sau era dăruit zeilor ca semn al recunoștinței. Indienii considerau scorțișoara un leac universal, dar și un energizant și fortifiant al sistemului circulator. În tratamentele tradiționale Ayurvedice, din cultura veche indiană, scorțișoara era deseori folosită pentru tratarea diabetului.
În Evul Mediu, scorțișoara a fost introdusă de către farmaciști în tratamentele împotriva răcelilor și durerilor, dar și ca adjuvant pentru sănătatea inimii. Alte întrebuințări ale scorțișoarei erau tratamentele împotriva vărsăturilor, infecțiilor, răcelilor, spasmelor musculare.
Scorțișoara trebuie pastrată într-un recipient închis ermetic, într-un loc uscat și ferit de lumină. În aceste condiții, bețișoarele de scorțișoară își păstrează aroma pentru cel mult un an. Scorțișoara măcinată, în schimb, poate să reziste în jur de șase luni.
Scorțișoara este un condiment folosit cu succes în prepararea prăjiturilor sau a plăcintelor cu miere sau dovleac, ori adăugată în budinci sau checuri, în băuturile calde, în cocktail-uri, shake-uri sau lichior, în mâncăruri cu miel sau pui în stil oriental, în cerealele de la micul-dejun, în ciocolata de casă, în laptele fiert (alături de o linguriță de miere), în orezul cu lapte.
Pentru că în urma procesarii termice scorțișoara devine amară, cel mai sigur este să fie adăugată la sfârșitul rețetei.
Conține: cumarină, cinamaldehidă, acid cinamic, cinamatsodiu, polifenoli, acid fenolic, flavonoide, potasiu, carbohidrați, fibre, calciu, fier, vitamina A, vitamina C, vitamina B6, magneziu.
Proprietăți terapeutice:
- remediu împotriva: frigului, extremităților reci, crampelor musculare, durerilor de articulații, durerilor menstruale;
- combate indigestia;
- contribuie activ la eliminarea gazelor intestinale, fiind folosită adesea pentru combaterea diareei și a grețurilor;
- în combinație cu mierea, are efect terapeutic în: afecțiunile cardiovasculare, acnee, artrită, reducerea colesterolului;
- crește rezistența la efort;
- reduce tensiunea arterială;
- reglează nivelul de zahăr din sânge în special la persoanale care suferă de diabet de tip II;
- îmbunătățește circulația sângelui, ameliorează problemele digestive și simptomele sindromului de colon iritabil;
- datorită conținutului mare de antioxidanți, scade riscul bolilor de inimă, a cancerului sau a tulburărilor psihice;
- compușii din scorțișoară activează proteinele neuro-protectoare care protejează funcțiile cognitive și celulele creierului împotriva bolilor degenerative, precum Parkinson și Alzheimer;
- oprește avansul sclerozei multiple;
- are proprietăți antimicrobiene, antifungice și antivirale care îmbunătățesc sistemul imunitar;
- extractul de scorțișoară protejează împotriva bacteriilor care se gasesc în microflora orală și care cauzează apariția cariilor, respirația urât mirositoare sau alte infecții; uleiul esențial de scorțișoară poate fi folosit în locul apei de gură;
- tratează anumite infecții genitale, așa cum este cazul candidei;
- ameliorează simptomele acneei - calmează iritațiile și atenuează roșeața pielii;
- taie pofta de mancare și oferă o senzație de sațietate;
- diminuează tensiunile nervoase și vindecă migrenele;
- protejează și calmează gâtul iritat;
- hidratează pielea aspră a călcâielor.
Precauții:
- atenție în cazul gravidelor și mamelor care alăptează; femeile însărcinate și persoanele care suferă de hipertensiune trebuie să evite mirosul foarte puternic sau cantitățile foarte mari de scorțișoară;
- persoanele care suferă de afecțiuni hepatice sau prezintă acest risc ar trebui să evite consumul regulat de scorțișoară, din cauza conținutului de cumarină;
- unii oameni s-au confruntat cu afte bucale de pe urma consumului unor cantități mari de scorțișoară; alte simptome pot fi: limba umflată, gingiile umflate, o senzație ca de mâncărime sau ca de arsură în gură;
- un consum mare de scorțișoară poate fi o problemă în combinație cu medicamente pentru diabet, pentru boli cardiace sau pentru boli hepatice; ea poate interacționa cu aceste medicamente, fie sporindu-le efectele, fie intensificându-le efectele adverse.