Lemnul-dulce

Publicat de 

Lemnul-dulce sau răculeț (Glycyrrhiza glabra - glykys = dulce și rhiza = rădăcină) este o plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor.
Utilizarea medicamentoasă a lemnului-dulce datează din perioada Egiptului antic, unde rădăcina era transformată într-o băutură dulce pentru faraoni.
De asemenea, a fost utilizat de mii de ani în medicamentele tradiționale chinezești sau în țări din Orientul Mijlociu și până în Grecia Antică, în afecțiuni legate de stomac sau în afecțiuni ale căilor respiratorii superioare. Lemnul dulce a fost folosit de secole și pentru a combate stresul.
Are aspect de subarbust ce crește spontan dar și în cultură, îi priesc solurile nisipoase și este puțin răspândit în foste albii de râuri, în luminișuri și în zone necultivate. Înflorește în iunie și iulie.

lemndulce
Sursa foto: wikipedia.org

În scopuri medicinale se recoltează părțile subterane, rizoamele și rădăcinile (Radix Echinatae), din luna martie până la începutul lui mai, înainte de înflorire și toamna după căderea frunzelor dar numai de la specii care au depășit 3-4 ani.

Conține: glicirizină (cea care dă gustul dulce al rădăcinii, căreia i se datorează proprietățile antioxidante, antiinflamatoare și antimicrobiene), saponozide triterpenice, flavone, chalcone, cumarine, steroli, poliholozide, zaharuri, amidon, rezine, proteine, substanțe minerale.

Rădăcina de lemn dulce se poate găsi atât sub formă de extracte lichide (ca îndulcitor), cât și sub formă de pudră, ceaiuri, tablete masticabile sau capsule.

Proprietăți terapeutice:
- fluidizează secrețiile traheobronhice și faringiene, ușurează expectorația;
- are acțiune diuretică, antispasmodică, antiinflamatoare, emolientă, cicatrizantă, antiulceroasă;
- este laxativ și purgativ, în funcție de doza administrată;
- are proprietăți de hormon natural;
- util în tratarea simptomelor menopauzei;
- combate: alergiile, bronșitele, tusea uscată, gastrita, ulcerul gastro-intestinal, infertilitatea la femei;
- este îndulcitor și aromatizant natural;
- susține motilitatea intestinului și, astfel, tranzitul intestinal;
- este util pentru menținerea confortului și mobilității articulațiilor;
- gelurile topice ce conțin lemn-dulce sunt recomandate în cazul tratamentului eczemelor;
- ajută la îmbunătățirea sănătății părului și în combaterea calviției, dovedindu-se a avea un rol important în prevenirea căderii părului; rădăcina de lemn-dulce ajută la deschiderea porilor scalpului, ceea ce contribuie la reducerea iritațiilor de la nivelul scalpului care ar putea cauza pierderea părului;
- stimulează glandele suprarenale, cele care reglează răspunsul la stres al organismului;
- combate candida;
- reduce colesterolul rău.

Precauții:
- nu se utilizează de către bolnavii hipertensivi;
- nu este indicat în sarcină și alăptare;
- nu se asociază cu corticosteroizi;
- se bea o cană de ceai de trei ori pe zi, timp de maxim 6 săptămâni, apoi se face pauză de o lună;
- în cazul unei intervenții chirurgicale, se recomandă întreruperea administrării de lemn dulce cu cel puțin două săptămâni înainte;
- administrarea de lemn dulce este contraindicată în: afecțiuni cardiovasculare, cancer de sân, ovarian, uterin, endometrioză, fibrom uterin, afecțiuni ale rinichilor.

 

Mai multe din această categorie: « Salcia Trei-frați-pătați »

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează