CIMBRU s. m. Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, cu frunze înguste și ascuțite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – Cf. gr. thymbra.
Cimbrul (Satureja hortensis L.) numit și cimbru de grădină sau cimbru bun, este o plantă perenă din familia labiatelor (Lamiaceae). Este o plantă scundă, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri în înălțime.
Sursa foto: wikipedia.org
Cimbrul nu trebuie confundat cu cimbrișorul (Thymus serpyllum) care, deși înrudit cu cimbrul care crește spontan în România, aparține genului Thymus. Nu trebuie confundat nici cu cimbrul de câmp (Thymus vulgaris L.).
Cimbrul își are originile pe țărmurile europene ale Mării Mediterane.
Numele „cimbru” provine de la vechiul cuvânt grecesc „thymos” care înseamnă „fum”. Planta era arsă în templele grecești pentru a arăta devotamentul față de Afrodita, zeița iubirii, cu fumul său încântător.
Cimbrul preferă verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supraviețuiește la temperaturi scăzute.
Atâta timp cât este cultivat într-un loc bine însorit, se mulțumește cu puțin. Crește pe aproape orice tip de sol, rezistă la secetă, dar și la ploi abundente. Este în schimb o plantă sensibilă la buruieni, de aceea plivitul trebuie făcut cât mai des. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci când plantele au început să înflorească.
În trecut, cimbrul se denumea și lămâiță, respectiv lămâioară și era deosebit de apreciat în Evul Mediu, mai ales în bucătăriile de pe lângă așezămintele monahale.
Grecii antici au folosit cimbrul în combinație cu tămâie. Romanii adăugau cimbrul la brânză și alcool, ca un remediu pentru melancolie. Atât grecii, cât și romanii, considerau cimbrul o plantă capabilă să imprime curaj și energie și au folosit cimbrul cu trandafiri, pentru a îndulci mirosul din casele lor.
Se recoltează partea aeriană a plantei, ramuri cu frunze și flori. Perioada optimă de recoltare este la mijlocul epocii de înflorire, când peste 40-50% din plantă este înflorită.
Materia primă recoltată se usucă natural în poduri sau camere aerisite. Uscarea se face la umbră, ferit de contactul cu alte plante aromatice. Cimbrul se poate usca artificial în uscătoare, dar la o temperatură maximă de 35 de grade Celsius datorită riscului de pierdere a principiilor active constituite de uleiurile volatile.
Conține: apă, timol (cea mai activă substanță din cimbru), carvacrol, luteină, zeaxantină, substanțe azotoase, zahăr, substanțe neazotate, celuloză, cenușă, uleiuri eterice, acid ursolic, acid oleanolic, tanin, mucilagii, rezine, β-Sitosterină, vitaminele A, B1, B6, C, mangan, magneziu, zinc, potasiu, calciu, fier.
Este întrebuințat în diferite preparate culinare, mai ales în mâncarea de fasole, cea de linte, dar și la prepararea cărnii de porc și de vânat. Frunze și tulpini întregi de cimbru se introduc uneori în borcanele în care se murează varza și castraveții. Se folosește, de asemenea, la prepararea sarmalelor. De asemenea, se poate face sos pesto pe bază de cimbru sau se poate adăuga cimbru proaspăt în omleta preparată la micul dejun ori în pâinea de casă. Cimbrul îndepărtează moliile și gândacii din grădină, este folosită în săpunuri, paste de dinți, cosmetice și parfumuri.
Frunzele de cimbru sunt folosite fie proaspete, fie deshidratate ori chiar sub formă de pulbere macinată.
Proprietăți terapeutice: în medicina naturistă, infuzia de cimbru uscat este deosebit de eficace în tratarea tusei și a altor afecțiuni respiratorii (tuse, congestie nazală, sinuzită, bronșită, astm bronșic). Ajută digestia, calmează crampele stomacale, balonarea și diareea. Calmează durerile menstruale (cimbrul poate fi o alternativă viabilă la ibuprofen, cu mult mai puține efecte secundare). Se folosește în băi împotriva tusei convulsive.
Uleiul de cimbru are proprietăți terapeutice antireumatice, antiseptice, antispasmodice, antimicrobiene, cardiace, carminative, diuretice și expectorante. Este, de asemenea, benefic în stimularea sistemului imunitar și ajută la combaterea răcelii, gripei, bolilor infecțioase și frisoanelor. S-a dovedit a fi un antiseptic urinar, fiind foarte util pentru cistită și uretrită.
Tinctura de cimbru se folosește în caz de viroze respiratorii, bronșite, arsuri și răni pe piele, ulcere pe piele sau micoze. Se recomandă câte o linguriță în cure de 12 zile, dar la indicațiile medicului specialist.
Cimbrul e eficient și în giardoze; se poate urma un tratament cu ulei esențial sau cu tinctura de cimbru, care au proprietatea de a împiedica reproducerea paraziților.
De asemenea, cimbrul, folosit ca și condiment, poate înlocui sarea din mâncare, pentru a preveni retenția de apă.
Concentrația mare de fier și alte minerale importante regăsite în cimbru, stimulează producția de celule roșii, îmbunătățind circulația sanguină, dar de asemenea, contribuie și la oxigenarea mai bună a organelor și a extremităților corpului. Vitamina B6, care se regăsește din belșug în cimbru, are un puternic efect asupra neurotransmițătorilor din creier care declanșează eliberarea de hormoni ai stresului.
Precauții:
- consumul excesiv de cimbru poate cauza indigestie, crampe, dureri de cap și amețeli;
- persoanele care sunt alergice la cimbru sau la plante similare, cum ar fi busuioc, oregano, salvie și lavandă, pot prezenta simptome, precum sensibilitatea pielii, dacă ating frunze de cimbru sau greață, arsuri la stomac, diaree și vărsături, când consumă cimbru sau beau ceai de cimbru;
- uleiul de cimbru sau suplimentele pe bază de cimbru trebuie evitate în timpul sarcinii, deoarece timolul are efecte asemănătoare estrogenilor, care pot influența menstruația și pot crește riscul de avort spontan; utilizarea cimbrului la gătit nu prezintă însă, un astfel de risc;
- siguranța consumului uleiului de cimbru și a suplimentelor de cimbru la copii nu a fost stabilită;
- cimbrul poate încetini coagularea sângelui și poate amplifica efectele anticoagulanților precum Coumadin (warfarină) sau Plavix (clopidogrel), provocând sângerări ușoare și vânătăi; de aceea, administrarea uleiului de cimbru sau suplimentelor pe bază de cimbru trebuie oprite cu cel puțin două săptămâni înainte de o intervenție chirurgicală pentru a preveni sângerările excesive;
- nu se recomandă administrarea extractelor de cimbru în scop medical, în timpul sarcinii sau alăptării.