Kedu.ro

Key education

Colinde

La căsuţa unde-i neaua până-n tindă
Vine Fiul dulce singur şi colindă.

Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.

Lângă uşa unde nime’ nu se-opreşte
Vine Fiul dulce singur şi grăieşte.

Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce singur şi se-aşează.
 
Lângă plânsul dulce, fără liniştire,
Vine Fiul dulce, şoaptă de iubire.
 
Lângă dorul singur, fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce, har şi-mbrăţişare.

„- Lerui, Doamne, ler
Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger
Lângă cel stingher;
Lerui, Doamne, ler...”

                                     (Traian Dorz)

Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Căci gheața se 'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Şi tremură brazii
Mişcând rămurele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.

Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele...
De dragul Mariei
Şi al Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
                                     (Mihai Eminescu)

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară'ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însa Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum a găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e'n faşă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte I-au adus...

Dar El e bun şi-mparte la toţi câţi Îl iubesc,
Tu vino, şi te'nchină, zi: „Doamne-Ți mulţumesc”.                                  

                                                (George Coşbuc)

Oaspeţi cu azur în gene
Şi zăpadă pe opinci                                  
Se iviră la fereastră
Cu colinde şi tilinci.

Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei,
Umbre mari ţineau isonul
Albăstrind pe după ei.

Se părea că-n zvon de aripi
Şi miros de tămâieri
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.

Şi cântară, şi urară
Şi plecară ca un dor,
Strălucea un puf de înger
Risipind pe urma lor.

Şi era o pace albă -
Ca ninsoarea, şi era
O sfială ce din stele
Până-n inimi tremura.

Bacii lepădară grija:
Astăzi lupii ţin ajun,
Porumbeii nu visează
Vânt de uliu căpcăun.

Şi zăvozii şi dulăii
Să mai lărmuie se tem,
Boii rumegă cu botu-n
Ieslea de la Betleem.

Fă-mi-te numai ureche
Ca s-auzi, bătrân Pământ:
Sus, în leagăn prins de stele,
Gângureşte Pruncul Sfânt.

                  (Nichifor Crainic)