La căsuţa unde-i neaua până-n tindă
Vine Fiul dulce singur şi colindă.

Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde
Vine Fiul dulce, singur, să colinde.

Lângă uşa unde nime’ nu se-opreşte
Vine Fiul dulce singur şi grăieşte.

Lângă vatra rece, unde nu-i o rază,
Vine Fiul dulce singur şi se-aşează.
 
Lângă plânsul dulce, fără liniştire,
Vine Fiul dulce, şoaptă de iubire.
 
Lângă dorul singur, fără sărbătoare,
Vine Fiul dulce, har şi-mbrăţişare.

„- Lerui, Doamne, ler
Eu cu drag din cer
Vin pe orice ger
Lângă cel stingher;
Lerui, Doamne, ler...”

                                     (Traian Dorz)