Venera I.
Siliciul (Si) are rol în autoapărarea şi dezintoxicarea organismului, fiind esenţial în nutriţie, în dezvoltarea sistemului vascular, a sistemului osos, a sistemului respirator. Totodată, este un oligoelement important pentru sănătatea tenului şi a părului.
Este benefic în ameliorarea diverselor afecţiuni, precum: demineralizări, rahitism, astenie, întârzieri în osificare şi în dentiţie, hipertensiune arterială, hemoragii, diabet, reumatism, boli de piele, artroză.
Carenţa de siliciu se manifestă în organism prin pierderea elasticităţii pielii şi prin vindecarea greoaie a leziunilor.
Siliciul este conţinut de numeroase alimente: grâu nedecorticat, urzici, fasole verde, usturoi, ceapa, ridichii, praz, păstârnac, coaja fructelor, pieliţa legumelor, lămâi.
Nichelul (Ni) stimulează funcţiile pancreasului şi ale ficatului.
Se regăseşte în următoarele alimente: fasole, cartofi, soia, ceapă, morcovi, roşii, spanac, varză, fulgi de ovăz, caise, struguri, nuci, cacao.
Molibdenul (Mo) este un oligoelement esenţial cu rol în metabolizarea grăsimilor şi a carbohidraţilor. Are proprietăți asemănătoare insulinei. Reprezintă o componentă a enzimei responsabile de utilizarea internă a fierului, acţionând preventiv împotriva anemiei. Sprijină producerea de energie în organism, formarea hemoglobinei, arderea grăsimilor din sânge.
Se regăseşte în alimente precum: mazăre, fasole, cereale integrale, spanac, salată verde, coacăze negre.
În cazul intoxicaţiilor cu acest mineral, pot apărea tulburări de creştere la copii, diaree, anemie feriprivă.
Manganul (Mn) este un oligoelement cu rol important în metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor. Sprijină fixarea calciului, a fierului, a vitaminelor. Intervine în formarea oaselor, în activarea a numeroase enzime, în sinteza colesterolului, în arderea grăsimilor. Contribuie la buna funcţionare a ficatului, a rinichilor, a glandelor endocrine, a glandelor sexuale şi la producerea insulinei de către celulele din pancreas.
Deficitul de mangan conduce la anemie, sterilitate, avorturi, întârzieri în creştere la copii, astenie, diminuarea rezistenţei oaselor, apariţia de malformaţii scheletice, dificultăţi în coordonarea mişcărilor, probleme de auz.
Excesul în administrarea de mangan, reducând gradul de utilizare a fierului în organism, poate cauza disfuncţionalităţi şi o stare de slăbiciune generală.
Manganul se găseşte în alimente precum: cereale, pâine din faină integrală, nuci, mere, ghimbir, avocado, piersici.
Fluorul (F) este parte componentă a oaselor, a dinţilor, a tendoanelor, fiind necesar în activarea creşterii. Se recomandă în tulburări de osificare, în rahitism, în osteoporoză, în reducerea apariţiei cariilor dentare, în diminuarea producerii fracturilor.
Intoxicaţia cu fluor provoacă afecţiuni ale inimii, ale sistemului nervos, ale glandelor endocrine, ale ficatului, ale tendoanelor şi ale ligamentelor, putând fi chiar fatală.
Necesarul de fluor al organismului se poate asigura din apa de băut şi din alimente precum: carnea de peşte de apă dulce, scrumbii, carnea de vită, carnea de porc, cartofi, caise, nuci.
Cuprul (Cu) este un oligoelement necesar în procesul de creştere, în buna funcţionare a inimii, în formarea hemoglobinei şi a globulelor roşii, în formarea oaselor, în fixarea fierului în organism şi prevenirea anemiei, în metabolizarea vitaminei C. Asociat cu aceasta, stimulează formarea anticorpilor şi sprijină astfel autoapărarea organismului. Previne alergiile, leucemia, osteoporoza, ulcerul, căderea părului.
De asemenea, cuprul participă la sinteza elastinei, susţinând structura cutanată. Cremele pe bază de cupru, cu rol antiseptic şi antialergic, ajută la redarea fineţii şi elasticităţii naturale a pielii, reducând leziunile şi atenuând ridurile.
În corp, cuprul se regăseşte în cantităţi mai mari în ficat, rinichi, inimă şi creier, dar şi în anumite enzime.
Intoxicaţiile cu acest element sunt periculoase, manifestându-se prin anemie, icter, consum exagerat de apă sau alte tulburări.
Necesarul de cupru se poate asigura din alimente precum: struguri, nuci, cereale, piersici, crustacee, stridii, ficat, fasole verde, ciuperci, ciocolată.
Cobaltul (Co) este un microelement cu rol în cadrul metabolismului, ce face parte din compoziţia vitaminei B12. Alături de fier şi de cupru, ia parte la formarea globulelor roşii în sânge.
Contribuie la activarea unor enzime, la păstrarea echilibrului nervos, la procesul de creştere.
Are efect benefic în tratarea diverselor afecţiuni: anxietate, anemie, spasme, blocaje vasculare, palpitaţii, hipertensiune arterială.
Cobaltul poate fi regăsit în fructe şi legume: mere, caise, cireşe, vişine, pere, cartofi, orez, fasole, sfeclă roşie, varză, spanac, ciuperci, grâu nedecorticat, roşii, morcovi.
Clorul (Cl) există în organism sub formă de clorură de potasiu (KCl) şi de clorură de sodiu (NaCl – sarea de bucătărie).
Are rol în menţinerea echilibrului celular, în păstrarea echilibrului acido-bazic, în activarea unor enzime intestinale, în funcţia de detoxificare îndeplinită de ficat, în producerea salivei, a sucului gastric, a bilei.
Vitamina F reprezintă o grupare de acizi graşi nesaturaţi (acizi esenţiali care nu pot fi sintetizaţi de organism, ci doar asimilaţi din unele produse alimentare - acidul linoleic, linolenic, arahidonic), ce sunt activi numai în prezenţa vitaminelor B6, E.
Vitamina F este importantă pentru menţinerea sănătăţii mucoaselor, a părului, pentru menţinerea catifelării şi prospeţimii pielii, pentru păstrarea permeabilităţii normale a peretelui intestinal, pentru prevenirea depunerii colesterolului, pentru susţinerea funcţiilor ficatului, pentru arderea grăsimilor saturate.
Are rol în prevenirea şi tratarea: tulburărilor cardiace, hepatice şi nervoase, afecţiunilor pielii, obezităţii, disfuncţiilor sexuale, migrenelor, varicelor, arteritei, flebitei, leziunilor renale, eczemelor, acneei, tulburărilor de creştere.
Vitamina F se găseşte în: uleiul de floarea-soarelui, uleiul de porumb, uleiul de soia, uleiul de măsline (presate la rece, de preferat), arahide, nuci, migdale, seminţe de dovleac crude, alune, cătină.
Vitamina P (citrina) este o vitamină hidrosolubilă care acţionează alături de vitamina C, ajutând la absorbţia optimă a acesteia.
Are un puternic rol antioxidant şi antiinfecţios, fiind importantă în menţinerea sănătăţii ţesutului conjunctiv, în păstrarea rezistenţei, elasticităţii şi permeabilităţii vaselor capilare, în tratarea afecţiunilor venelor, în prevenirea gripei, în stoparea hemoragiilor, în vindecarea edemelor, rănilor, vânătăilor, varicelor, artritei, hipertensiunii arteriale, sângerărilor gingivale.
Carenţa de vitamina P se manifestă prin: afecţiuni ale venelor, fragilitate şi hemoragii ale capilarelor, hemoragii cutanate, retiniene sau chiar cerebrale, slăbiciune generală a organismului.
Vitamina P se regăseşte în special în: lămâi, portocale, mandarine, caise, cireşe, măceşe, struguri, prune, coacăze, mure, mere, varză, spanac, ardei.
