Imprimă această pagină

Guguştiucii

Publicat de

Cu siguranţă că avem de învăţat din discreţia, firescul şi modestia naturii.

Aţi văzut vreo pasăre făcându-şi cuibul, primăvara? 

Aţi urmărit guguştiucul, de pildă?
Este atâta strădanie în zborul lui neobosit de a aduce, rând pe rând, beţişoarele culese cu grijă din urmele de iarbă uscată rămasă din iarna care a trecut! Zeci şi zeci de drumuri, în zbor, făcute de guguştiucul-tată la cuib pentru a-l întări, să devină un bun adăpost viitorilor puişori.
Iar în tot acest timp, de ceasuri întregi, mama-guguştiuc stă păzind cu străşnicie ouăle, să le fie cald şi bine.
Şi ritualul acesta, în gingăşia sa necuprins de caldă, se petrece în cea mai adâncă tăcere, mişcată din când în când doar de bateri de aripi...

Familiile de guguştiuci cuibăresc în acelaşi loc mai mulţi ani la rând. Amândoi părinţii clocesc şi hrănesc puişorii. Legătură lor este una aparte; rămân alături întreaga lor viaţă. Sub tainica putere a lui „împreună”...