nu ne-am mai putea bucura de ROŞUL: fructelor, legumelor, florilor, insectelor, zâmbetului, mărţişorului, hainelor lui Moş Crăciun, sângelui.

Pentru că nu ne-ar mai înveseli PORTOCALIUL: portocalelor,caiselor, piersicilor, clementinelor, morcovilor, dovleacului, florilor, fluturilor.

Pentru că nu ne-ar mai lumina GALBENUL: soarelui, nuferilor, florilor, mierii, fructelor şi legumelor, păsărilor.

Pentru că nu ne-ar mai însufleţi VERDELE: pădurii, plantelor, păsărilor, insectelor, ochilor de copil, fructelor, legumelor, brăduţului de Crăciun.

Pentru că nu ne-ar mai însenina ALBASTRUL: cerului, mării, ochilor de copil, florilor, fluturilor, păsărilor.

Pentru că nu ne-ar mai uimi INDIGO-ul: păsărilor, florilor, peştilor, animalelor, insectelor.

Pentru că nu ne-ar mai fascina VIOLETUL: florilor, păsărilor, fluturilor, peştilor.

Varietatea de culori a pietrelor preţioase:

Numim culoare percepţia de către ochi a undelor de lumină.

Culorile principale (primare) sunt trei:
ROŞU, GALBEN, ALBASTRU

Atunci când combinăm câte două culori principale, rezultă câte una dintre cele trei culori secundare:

Triunghiul iniţial, îmbogăţit, va deveni:

Alături de culorile principale şi de cele secundare, există şi al treilea nivel: culorile terţiare (6 culori - obţinute din amestecul: galben-verde; albastru-verde;  albastru-violet; roşu-violet;  roşu-portocaliu; galben-portocaliu).
Astfel, vom descoperi o roată complexă, multicoloră.

Prin suprapunerea triunghiului culorilor principale peste cele ale culorilor secundare şi terţiare, putem observa steaua cromatică.

Non-culorile: sunt negrul şi albul (şi nuanţele de gri). Acestea sunt tonuri.
Negrul nu reflectă lumina, ci o absoarbe. Albul reflectă lumina cel mai bine (dar cea mai luminoasă culoare este galbenul).
Nonculorile nu au caracter cromatic, se folosesc în orice schemă cromatică pentru a face trecerea treptată între două culori puternice ori pentru a tempera diverse nuanţe.

Nuanţele sunt variaţiuni ale aceleiaşi culori.
Mai multe nuanţe ale aceleiaşi culori formează o gamă.
Degradeurile sunt nuanţele aşezate într-o ordine, de la cea mai închisă la cea mai deschisă sau invers.
Se pot obţine degradeuri între nuanţele mai multor culori.

Dintre culorile primare, albastrul este culoarea rece, galbenul şi roşul fiind culorile calde.
Culorile reci sunt cele în care predomină culoarea primară rece sau orice altă culoare în care, la rândul său, este predominant albastrul.
Aceeaşi regulă se aplică şi la culorile calde. 

Influenţa culorilor asupra oamenilor

Culorile calde (roşul, portocaliul, galbenul, corai, culoarea caisei) evocă emoţii variate, de la căldură, energie şi confort, la furie şi ostilitate.

Culorile reci (albastrul, verdele, violetul, turcoaz, indigo) sunt descrise drept calme, exprimă liniştea, induc relaxarea, meditarea, siguranța, dar pot însemna deseori şi sentimente de tristeţe sau indiferenţă.

Culorile au diferite înţelesuri în culturi diferite. Câteva culturi antice, inclusiv egiptenii şi chinezii, practicau cromoterapia, folosind culorile pentru a alina ori chiar a vindeca unele suferinţe. Cromoterapia, ramură a medicinei alternative, utilizează cele şapte culori din spectrul luminii pentru a contribui la procesul de vindecare a organismului, de echilibrare, de relaxare şi de sporire a energiilor corpului uman. Culoarea, care este de fapt lumina sub diferite lungimi de undă, reprezintă o formă de energie care influenţează celulele vii.
Folosite în mod corespunzător (expunerea anumitor părţi ale organismului la diverse radiaţii colorate; folosirea în încăperi a unor lumini de culoare adecvată; purtarea unor culori potrivite ale hainelor; purtarea unor pietre preţioase; utilizarea prismelor pentru reflectarea luminii etc.), aceste frecvenţe diferite ale luminii pot avea efect benefic asupra organismului.
Roşul era folosit pentru a stimula corpul, mintea, voinţa şi pentru a mări circulaţia sângelui şi tonusul muscular.
Galbenul era folosit pentru a stimula nervii, pentru a îmbunătăţi tonusul, pentru a stimula nervul optic şi vederea şi a purifica întreg corpul.
Portocaliul era folosit pentru a vindeca plămânii, pentru a creşte nivelul de energie, pentru a favoriza asimilarea calciului, a stimula secreţia gastrică şi apetitul, a încuraja comunicarea şi socializarea.
Verdele se utiliza pentru a echilibra psihicul, pentru a diminua stresul, pentru a induce o stare odihnitoare, fiind eficient în cazul durerilor de cap, insomniei, tulburărilor cardiace, ulcerului.
Albastrul era folosit pentru a trata durerile, pentru a scădea presiunea sanguină, pentru a induce relaxare.
Umbrele de indigo erau folosite pentru a vindeca problemele de piele, pentru a acţiona ca un sedativ, pentru a stimula activitatea glandei tiroide, pentru a ajuta la dezvoltarea gândirii şi a creativităţii.
Violetul era folosit pentru tratarea problemelor cu somnul, având un efect calmant, pentru întărirea sistemului imunitar şi pentru detensionare cardiacă.

Adesea, armonia culorilor dictează confortul vizual şi o stare de spirit pozitivă pentru privitor. Contrastele foarte puternice, dizarmonia generează tensiune, disconfort, tulburare.

Cu efecte nebănuite asupra psihicului, culorile pot fi folosite în favoarea noastră, spre modelarea spaţiului, spre adoptarea vestimentaţiei potrivite, spre alegerea obiectelor folosite în viaţa de zi cu zi.

În amenajările de interior, îmbinarea culorilor are rol decisiv în crearea impresiei asupra spaţiului de locuit, în ceea ce priveşte zugrăvirea pereţilor şi accesoriile folosite (mobilier, obiecte decorative, perdele, draperii, aşternutul de pat, perne, covoraşe, feţe de masă, prosoape etc.) - un spaţiu rece, posomorât, anost ori unul deschis, luminos, relaxant, plin de viaţă; unul familial, intim, primitor ori unul impersonal, elegant, sofisticat; unul tineresc, senzual, intim ori unul sobru, grandios.

Sfaturile specialiştilor în design-ul de interior recomandă dozarea culorilor astfel încât într-o încăpere să fie utilizate maximum 3 culori (alături de nuanţe ale acestora), din care o culoare să fie predominantă (cu un grad de folosire de circa 60 %), una să fie secundară (cu un grad de folosire de circa 30 %), iar cealaltă să fie culoare de accent (procent de apariţie de circa 10 %), rezervată în special accesoriilor.
În general, culoarea predominantă este aceea care va crea atmosfera întregii încăperi.
Culorile deschise, folosite pe suprafeţe întinse (pe pereţi, de pildă), dau un aer blând, natural, prietenos, călduros, putând suplini lipsa razelor soarelui.
Culorile puternice, strălucitoare, stridente se recomandă a fi utilizate pe suprafeţe mai restrânse (un singur perete al unei încăperi, de pildă) focalizând atenţia asupra lor şi dând un accent modern.
Culorile închise, dacă sunt predominante, pot da un aer apăsător, mohorât, de aceea sunt de evitat atunci când se alege culoarea tavanului, de exemplu.

Nuanţele pale ale culorilor au avantajul că se pot combina în mod plăcut cu aproape orice culoare mai închisă.
Contrastele au rolul de a captiva şi de a evita monotonia.

Din punct de vedere vizual, pereţii vopsiţi într-o culoare rece şi deschisă (lila, verde oliv, bleu) lărgesc spaţiul, în timp ce pereţii vopsiţi într-o culoare caldă şi închisă (roşu, portocaliu, corai, bordo) dau impresia de îngustime a spaţiului. Tavanul vopsit într-o nuanţă mai închisă decât pereţii creează impresia de încăpere mai joasă, în timp ce tavanul vopsit într-o culoare mai deschisă (şi chiar continuat cu aceasta culoare câţiva centimetri şi pe pereţi) da senzaţia optică de încăpere mai înaltă.

Semnificaţia culorilor

ROŞUL (culoarea sângelui, a focului etc.) este asociat cu viaţa, bucuria de a trăi, pasiunea, iubirea, dorinţa, forţa şi hotărârea, inspirând mişcare, viteză, energie, curaj, încredere în sine. Incită la acţiune şi stimulează intelectul, creşte tensiunea arterială, măreşte intensitatea respiraţiei.
Roşul este cea mai puternică dintre culorile calde. În unele culturi (în China, de exemplu), roşu semnifică sărbătoare, bucurie, fericire, noroc.
Roşul-deschis reprezintă bucurie, pasiune, sensibilitate, dragoste; roşul-închis denotă voinţă, furie, curaj, dor, răutate, nervozitate, nelinişte; roşul-brun este asociat cu toamna şi cu recolta.
Obiectele colorate în roşu atrag atenţia mai mult, deoarece par mai apropiate decât în realitate.
Nu întâmplător, semafoarele din întreaga lume folosesc culoarea roşie; stingătoarele de incendiu dar şi unele semne de circulaţie sau de avertizare a pericolelor sunt vopsite în roşu.
În amenajările de interior, culoarea roşie poate fi utilizată în combinaţie cu verde pentru a crea atmosfera veselă de Crăciun, în combinaţie cu albastru închis pentru a se potenţa contrastul dintre cele două culori, în combinaţie cu galben pal ori roz blând pentru a crea armonie. Perechea roşu - violet este elegantă, dar poate fi şi apăsătoare dacă se utilizează excesiv.

PORTOCALIUL este familiar, benefic, energizant, vesel, pozitiv, expresiv, inspirând încredere, soare, căldură, pasiune, abundenţă, securitate. Totodată, poate semnifica şi privare, frustrare, frivolitate.
Stimulează comunicarea, emoţiile şi apetitul.
Culoarea portocalie semnalează minţii aspectele legate de confortul psihic şi fizic: adăpost, mâncare, căldură, senzualitate.
În amenajarea interioarelor de locuit, portocaliul este recomandat pentru spaţiile unde se ia masa. De asemenea, tonurile mai pale ale sale (culoarea caisei, cărămiziu) se utilizează în decorarea camerelor de zi, dându-le un aer prietenos. Portocaliul se evită în amenajarea dormitoarelor, deoarece poate genera revitalizare puternică şi probleme cu somnul. În plus, nu se foloseşte în combinaţie cu roz, fiind total inestetică vecinătatea celor două culori.
Combinaţiile portocaliu - galben sau nuanţe de portocaliu - roşu - galben creează senzaţia de energie, intensitate, căldură. Asortat cu tonuri de verde, de maro sau de gri, portocaliul conferă un aer sofisticat, elegant. Pe de altă parte, culoarea portocalie poate fi reuşit potenţată de accesorii albastru-profund.

GALBENUL sugerează fericirea, emoţia, soarele, căldura, intimitatea, bucuria, prietenia şi energia vitală, dar şi gelozie, depresie, laşitate, iraţionalitate, fragilitate emoţională.
Pentru că multe alimente sunt colorate în galben, această culoare este asociată şi cu hrana.
Din punct de vedere psihologic, este culoarea cea mai puternică, putând ajuta la creşterea stimei de sine, generând optimism, încredere, comunicare şi contribuind la o bună memorare. Excesul de galben poate provoca exact contrariul: teamă, anxietate, oboseală, scăderea stimei de sine.
Galbenul-strălucitor stimulează atenţia şi întreţine starea de vigilenţă, de aceea este utilizat pentru semnalizarea unor pericole şi a unor vehicule speciale de intervenţii.
În amenajările de interior, galbenul se recomandă pentru decorarea living-ului şi a bucătăriei, deoarece stimulează comunicarea. De asemenea, se foloseşte în decorarea încăperilor lipsite de lumina naturală (băi, holuri, cămări) pentru a le imprima un aer luminos, primitor.
Perechea galben-portocaliu degajă o atmosferă de vară, proaspătă, primitoare, dacă este utilizată corespunzător. Contrastul galben - roşu generează un design care stimulează simţurile.  Galben - gri poate fi o combinaţie potrivită pentru a atenua intensitatea primei culori. Galbenul se potriveşte excelent cu maro şi cu verde-oliv, creând un aspect liniştit, de toamnă plăcută. Nuanţele pale de galben se folosesc adesea pentru a reprezenta culoarea neutră alături de culorile puternice şi închise.

VERDELE, culoarea naturii, simbolizează echilibrul, fertilitatea, armonia, prospeţimea, bunăstarea, speranţa, viaţa, înnoirea, pacea, sănătatea. Inspiră siguranţă, stabilitate, rezistenţă, naturaleţe, linişte, relaxare.
Este cea mai relaxantă culoare pentru ochiul uman. Acesta are capacitatea de a discerne cele mai multe nuanţe de verde, fiind cel mai sensibil la culoarea verde.
În amenajările de interior, verdele se poate folosi cu succes fie în tonuri deschise, apropiate de galben, pentru a decora bucătăriile, holurile, camerele de zi, fie în tonuri apropiate de albastru pentru a decora dormitoarele. Sunt binevenite combinaţii precum verde - albastru sau verde - violet pentru a sugera prospeţime, naturaleţe, vitalitate ori verde - galben sau chiar verde - portocaliu - galben pentru a sugera energie, poftă de viaţă.

ALBASTRUL, culoarea cerului şi a mării, este asociat cu profunzimea şi stabilitatea.
Simbolizează încredere, loialitate, înţelepciune, logică, inteligenţă, credinţă, adevăr, linişte, calm, reflecţie, sinceritate, masculinitate.
Albastrul-puternic stimulează gândirea; albastrul-deschis este asociat cu înţelegerea, sănătatea, vindecarea, ajută la concentrare şi calmează mintea; albastrul-închis simbolizează putere, integritate, seriozitate, cunoaştere; albastrul-azuriu exprimă superioritate şi bogăţie.
Folosit în exces, albastrul poate induce o stare pasivă, depresivă.
În amenajările de interior, albastrul dă o notă luminoasă, curată şi proaspătă unei încăperi. Asigurând un somn liniştitor, se utilizează adesea în decorarea dormitoarelor.
Totodată, se recomandă şi pentru sălile de birouri, stimulând intelectul, concentrarea şi creativitatea.
Este de evitat în bucătării, deoarece reduce pofta de mâncare.
Culoarea albastră se poate folosi în combinaţie cu verde pentru a reda o atmosferă naturală, sigură. Perechea albastru-deschis - alb creează un decor vioi, proaspăt, tineresc. În contrast cu galben, albastrul trebuie folosit cu prudenţă fiindcă cele două culori se intensifică reciproc şi ar putea crea impresia de haos. Perechea albastru-închis - gri sugerează un aspect bogat, elegant. Albastrul-închis în combinaţie roşu potenţează căldura degajată de culoarea caldă, având un efect deosebit.

VIOLETUL exprimă mister, eleganţă, lux, regalitate, creativitate, adevăr, simbolizând echilibrul dintre energia de foc a roşului şi liniştea albastrului. Pe de altă parte, violetul simbolizează şi inferioritate, izolare, suferinţă, tristeţe, descurajare, nelinişte.
Violetul este asociat cu spaţiul, cu sacrul, cu timpul şi cosmosul. Invită la contemplare, meditaţie, spiritualitate.
În amenajările de interior, violetul nu se foloseşte ca şi culoare principală, ci se asociază întotdeauna cu alte culori (de pildă: bej - violet, galben - violet, roz - violet, nuanţe pale de verde - violet) pentru a obţine un efect pozitiv. Nuanţele deschise sunt cele preferate pentru decorarea dormitoarelor, fiind mai delicate şi romantice. Folosit în exces, violetul riscă să sugereze impresia de prost gust, de ieftin.

ALBUL este folosit ca şi culoare neutră alături de orice altă culoare, fiind potrivit în orice tip de încăpere, indiferent de destinaţie. Adesea, sunt alese derivate ale sale, precum: culoarea untului, crem sau bej deschis, deoarece sunt mai puţin strălucitoare.
În combinaţie cu tonurile puternice ale celorlalte culori, albul are rolul de a le scoate în evidenţă pe acestea. În combinaţie cu tonurile pale ale altor culori, albul conferă un aspect primitor, primăvăratic.

În conştiinţa culturală creştină, albul este o culoare specială, cu un simbolism bogat - este o culoare sacră, asociată cu lumina divină şi cu bucuria trăirii aproape de Dumnezeu,  reprezentând castitatea sufletului şi a trupului, inocenţă, perfecţiune, bunăvoinţă angelică, cunoaştere, sfinţenie, virtute.

Multiplele culori au, aşadar, semnificaţii diferite pentru culturi distincte, folosirea lor variind de la caz la caz.
În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal şase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineţiu), roşu, albastru şi auriu. De asemenea, au început să se folosească şi veşminte de culoare neagră, portocalie, stacojie sau ruginie. Nici una dintre aceste culori nu este scrisă în anumite reguli sau canoane. Alegerea culorilor se face în funcţie de semnificaţia conferită fiecărei culori. Dacă albul reprezintă puritatea luminii divine, verdele reprezintă culoarea vieţii, a Sfântului Duh şi a lemnului Sfintei Cruci; purpuriul - patima Domnului Iisus Hristos; roşul închis - sângele lui Hristos şi al martirilor; albastrul - corespunde Maicii Domnului; auriul - simbolizează bogăţia darurilor Sfântului Duh; roşul deschis - reprezintă flacăra intensă a Oastei Duhovniceşti; negrul este, în mod tradiţional, culoarea morţii, a patimilor, a întunericului, a doliului, a fricii, a pedepsei.

NEGRUL este complet lipsit de lumină, el nu reflectă nicio rază care trece prin el.
Negrul dă un aspect misterios, sofisticat, sobru, elegant, clasic. Totodată, negrul poate simboliza şi răceală, durere, sfârşit, despărţire, tristeţe, depresie, confuzie, ameninţare.
În amenajările de interior, culoarea neagră creează impresia de spaţiu mai mic decât în realitate, impresia de greutate, dar şi pe cea de adâncime.
Negrul are proprietatea de a scoate în evidenţă culorile calde şi pe cele deschise, fiind folosit pentru a crea contraste. În pereche cu gri, negrul transformă decorul într-unul conservator, sobru, potrivit spaţiilor de birouri.

De ce ar fi mai trist fără culori?

CURCUBEUL

Curcubeul este un fenomen optic şi meteorologic care se manifestă, la trecerea luminii prin picăturile de apă din atmosferă, prin apariţia pe cer a unui arc colorat.

De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, când soarele este apropiat de orizont.

În mod tradiţional, CURCUBEUL este descris ca având un anumit număr de culori; în tradiţia românească secvenţa culorilor este prezentată astfel: roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo şi violet, şi memorată sub forma cuvântului ROGVAIV.
Ordinea culorilor este de la roşu în exteriorul arcului la violet în interior.

Acelaşi fenomen (Curcubeul) are loc şi în alte condiţii, de exemplu cu lumina lunii (sau orice altă sursă de lumină) în loc de soare, cu picături de apă provenite de la spargerea valurilor, fântâni arteziene, cascade, stropitori etc., cu alte lichide în loc de apă ori cu obiecte solide şi transparente (sticlă, polistiren etc.) în formă sferică.

Aşadar, să nu uităm să ne bucurăm de culorile din viaţa noastră !